49:10 Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, Până va veni Şilo, Şi de El vor asculta popoarele.
Toiagul. Sceptrul este un simbol al autorităţii regale. În forma lui iniţială, el era un baston lung pe care îl ţinea regele în mână când vorbea în adunări publice şi care rămânea între genunchii săi când stătea pe tronul lui. Astfel de toiege sunt înfăţişate în diferite basoreliefuri egiptene vechi. Iuda urma să continue să fie conducător între seminţii până la venirea lui Mesia.
Până va veni Şilo. Nici explicarea lui Şilo ca nume de loc, nici interpretarea ca ,,odihnă” nu este convingătoare. Totuşi, majoritatea comentatorilor consideră că Şilo este un nume personal şi sunt de acord că persoana la care se referă este Mesia. Această opinie, exprimată cu mult timp înainte, atât de cercetătorii evrei cât şi creştini, este corectă (vezi DA 52). Cât priveşte semnificaţia exactă a cuvântului Şilo, totuşi, comentatorii în nici un caz nu sunt de acord. El a fost explicat diferit ca însemnând ,,urmaş”, ,,cel trimis”, ,,cel căruia îi aparţine acesta (toiagul de cârmuire)” şi ,,dătătorul de odihnă”. Ultima interpretare a cuvântului Şilo, ca ,,dătător de odihnă”, este favorizată de comentatori mult decât oricare dintre celelalte şi este susţinută de Ellen G. White (DA 52). De aceea, Şilo este Mesia, care în profeţia lui Iacov trebuia să ia prerogativele regale ale lui Iuda, în calitate de conducător în Israel, şi la care se vor aduna toate neamurile.