48:18 Şi Iosif a zis tatălui său: Nu aşa, tată, căci acela este cel întâi născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui.
Nu aşa, tată. Asigurându-l pe Iosif că Manase, cel mai mare dintre cei doi, va ajunge de asemenea o mare naţiune, Iacov a declarat totuşi, în mod accentuat, că Efraim va deveni şi mai mare, ,,o mulţime de neamuri”, sau literal, ,,o abundenţă de neamuri”. Această binecuvântare a început să se împlinească începând de pe vremea judecătorilor, când seminţia lui Efraim crescuse într-atât în mărime şi putere, încât a luat conducerea între cele zece seminţii nordice, iar numele ei a căpătat o importanţă egală cu numele Israel (vezi Isaia 7,2; Osea 4,17; 13,1; etc.). Pe vremea lui Moise, Manase număra 20.000 mai mult decât Efraim (Numeri 26,34, 37). Istoria care a urmat arată că această făgăduinţă a fost de la Dumnezeu şi că binecuvântarea lui Iacov nu a fost numai o dorinţă pioasă a unui bunic muribund, ci adevărata acordare a unei binecuvântări de o hotărâtă însemnătate şi tărie profetică.