Printable ModeGeneza, 47
|
47:1 Iosif s-a dus să înştiinţeze pe Faraon, şi i-a spus: Fraţii mei şi tatăl meu au sosit din ţara Canaan, cu oile şi boii, şi cu tot avutul lor; şi sunt în ţinutul Gosen. Verset ce nu a fost comentat. 47:2 A luat pe cinci din fraţii lui, şi i-a adus înaintea lui Faraon. A luat pe cinci din fraţii lui. Informându-l mai dinainte pe Faraon despre sosirea rudelor sale în Gosen, Iosif a prezentat regelui pe cinci dintre fraţii lui. Expresia ebraică tradusă corect ,,unii din fraţii lui” a fost greşit înţeleasă de comentatorii mai timpurii, care i-au dat o interpretare nejustificată. Ea este pur şi simplu un idiom ebraic care înseamnă ,,din numărul întreg al fraţilor lui”. 47:3 Faraon a întrebat pe fraţii lui Iosif: Cu ce vă îndeletniciţi? Ei au răspuns lui Faraon: Robii tăi sunt păstori, cum erau şi părinţii noştri. Verset ce nu a fost comentat. 47:4 Şi au mai zis lui Faraon: Noi am venit ca să locuim o vreme aici în ţară, pentru că nu mai este păşune pentru oile robilor tăi, şi este o mare foamete în ţara Canaanului; îngăduie dar robilor tăi să locuiască în ţinutul Gosen. Verset ce nu a fost comentat. 47:5 Faraon a zis lui Iosif: Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine. Verset ce nu a fost comentat. 47:6 Ţara Egiptului este deschisă înaintea ta; aşează pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în ţinutul Gosen; şi dacă găseşti printre ei oameni destoinici, pune-i în fruntea turmelor mele. Ţara Egiptului este deschisă înaintea ta. Ei veniseră să locuiască o vreme în ţară (nu să se stabilească acolo) pentru că în Canaan nu era păşune pentru turmele lor din cauza secetei. Atunci, regele l-a autorizat pe Iosif să dea tatălui şi fraţilor lui o locuinţă în cea mai bună parte a ţării, ţinutul Gosen. 47:7 Iosif a adus pe tatăl său Iacov, şi l-a înfăţişat înaintea lui Faraon. Şi Iacov a binecuvântat pe Faraon. Iosif l-a adus pe... Iacov. Apoi Iosif l-a prezentat pe tatăl său lui Faraon o dată ce fusese dată îngăduinţa regală pentru aşezare în ţinutul Gosen. S-a sugerat că întrevederea acordată fraţilor lui Iosif a avut un caracter oficial, în timp ce audienţa lui Iacov la monarh a fost întru totul de natură particulară. Se poate ca regele să fi cerut o ocazie de a-l întâlni pe tatăl primului ministru al său. Iacov a binecuvântat pe Faraon. Iacov nu a folosit faţă de Faraon obişnuitul salut acordat regilor, precum ,,Veşnic să trăieşti, împărate!” (2 Samuel 16,16; 1 Regi 1,25; Daniel 2,4; etc.). Conştient de demnitatea lui ca profet al lui Iehova, Iacov a pronunţat asupra lui o binecuvântare cerească. 47:8 Faraon a întrebat pe Iacov: Care este numărul zilelor anilor vieţii tale? Verset ce nu a fost comentat. 47:9 Iacov a răspuns lui Faraon: Zilele anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieţii mele au fost puţine la număr şi rele, şi n-au atins zilele anilor vieţii părinţilor mei, în timpul călătoriei lor. Zilele anilor călătoriei mele. Iacov se referă la viaţa lui şi aceea a tatălui său ca la o ,,pribegie”. Ei nu ajunseseră în stăpânirea adevărată a Canaanului, ci fuseseră obligaţi să pribegească încoace şi încolo, fără să se aşeze şi fără cămin în ţara făgăduită lor ca moştenire. Această ,,pribegie” era în acelaşi timp o reprezentare figurată a nestatorniciei şi oboselii vieţii pământeşti, în care omul nu ajunge la adevărata odihnă pentru care a fost creat şi după care sufletul său tânjeşte mereu. (vezi Evrei 4,8.9). De aceea, Pavel a putut, pe drept, să privească aceste cuvinte ale lui Iacov ca o declaraţie a dorului patriarhilor după odihna veşnică a Canaanului ceresc (Evrei 11,13-16). O sută treizeci de ani. Iosif avusese vârsta de 30 de ani pe timpul numirii sale în slujbă (Geneza 41,46), iar de atunci mai trecuseră 7 ani de belşug (cap. 41,47-49) şi 2 ani de foamete (cap. 45,6). El ajunsese acum la vârsta de 39 de ani, iar tatăl său era în vârstă de 130 de ani. Din aceste cifre reiese clar că Iosif s-a născut când tatăl său era în vârstă de 91 de ani. Deoarece naşterea lui a avut loc la încheierea celor 14 ani de locuire a lui Iacov în Padan-Aram, vârsta patriarhului la sosirea lui acolo trebuie să fi fost de 77 de ani. Puţine la număr şi rele. Aprecierea lui Iacov despre viaţa lui era mult prea adevărată, dacă este comparată cu aceea a părinţilor săi. Avraam ajunsese să trăiască 175 de ani, iar Isaac 180. Nici unul nu dusese o viaţă atât de nesigură, atât de plină de tristeţe, de pericol, de adâncă mâhnire şi groază ca Iacov. De la fuga lui în Haran, până la vremea mutării lui în Egipt, viaţa lui nu fusese altceva decât o îndelungată succesiune de necazuri (cap. 42,36). 47:10 Iacov a binecuvântat iarăşi pe Faraon, şi a plecat dinaintea lui Faraon. Verset ce nu a fost comentat. 47:11 Iosif a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi, şi le-a dat o moşie în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul lui Ramses, cum poruncise Faraon. Ţinutul lui Ramses. Cu privire la această afirmaţie cercetătorii critici reţin două păreri. După unii, ea constituie o puternică dovadă pentru o tradiţie diferită cu privire la aşezarea israeliţilor în Egipt, având în vedere că ţara a fost numită până aici Gosen (v.1, 6). Alţii au tras concluzia că ea indică timpul când fiii lui Israel au fost în Egipt ca fiind acela al Ramses-ilor. Primul Ramses a început să stăpânească în 1319 î.Hr. Primul argument nu este acceptabil, pentru că Moise a fost unicul autor al Genezei, iar cartea este o naraţiune istorică, şi nu o colecţie de tradiţii. Nici al doilea argument nu poate fi acceptat, pentru că el ar aduce confuzie cronologică pentru această secţiune narativă a Vechiului Testament. De aceea trebuie să se presupună că termenul ,,ţinutul lui Ramses” este un nume de mai târziu pentru vechiul termen ,,ţinutul Gosen” şi, în conformitate cu aceasta, reprezintă efortul unui copist de a identifica ,,Gosen-ul” pentru cititorii săi. Prin acelaşi procedeu, am putea spune astăzi că New York a fost întemeiat de olandezi, deşi oraşul pe care l-au întemeiat ei era cunoscut ca New Amsterdam. Totuşi, afirmaţia noastră nu urmează să fie considerată doar corectă, ci chiar de dorit, pentru că numele New Amsterdam nu ar avea nici o semnificaţie pentru mulţi cititori moderni. 47:12 Iosif a hrănit cu pâine pe tatăl său, pe fraţii săi, şi pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor. După numărul copiilor. Literal, ,,după gurile celor mici”. Probabil că aceasta înseamnă ,,în proporţie cu mărimea familiilor lor”. Totuşi, unii comentatori consideră că aceasta se referă la Iosif ca oferind hrană pentru rudele sale, după cum ar face un tată pentru urmaşii săi, iar alţii, că aceasta înseamnă că toţi au fost hrăniţi, de la cel mai mare până la cel mai mic. Beneficiile pe care Iosif era în situaţia de a le acorda familiei sale devin tot mai evidente din descrierea nenorocirii în care locuitorii Egiptului şi Canaanului s-au afundat prin continuarea foametei timp de încă cinci ani. 47:13 Nu mai era pâine în toată ţara, căci foametea era foarte mare; ţara Egiptului şi ţara Canaanului tânjeau, din pricina foametei. Tânjeau. Acest verset prezintă o mare revoluţie socială accelerată asupra Egiptului de aspra nevoie a foametei, care acum redusese întreaga naţiune la o stare de mizerie totală. 47:14 Iosif a strâns tot argintul, care se găsea în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului, în schimbul grâului, pe care-l cumpărau oamenii, şi astfel a făcut ca tot argintul acesta să intre în casa lui Faraon. Verset ce nu a fost comentat. 47:15 Când s-a sfârşit argintul din ţara Egiptului şi din ţara Canaanului, toţi Egiptenii au venit la Iosif, şi au zis: Dă-ne pâine! Pentru ce să murim în faţa ta? Căci argint nu mai avem. Verset ce nu a fost comentat. 47:16 Iosif a zis: Daţi vitele voastre, şi vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveţi argint. Daţi vitele voastre. Animalele care au ajuns în felul acesta proprietatea lui Faraon, probabil că au fost lăsate în grija proprietarilor lor. De aceea, aceste condiţii nu au fost aşa de severe cum sar părea. Un popor lihnit de foame nu se putea aştepta să aibă vreun beneficiu de la vite înfometate şi cirezi muribunde. Acum trebuiau să primească nutreţ pentru animalele lor şi probabil că se bucurau de o parte de profit din ele, prin analogie cu ce s-a întâmplat pământului şi produsului său în anul următor (vezi v.23, 24). 47:17 Şi-au adus vitele la Iosif, şi Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi şi de boi, şi în schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pâine în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor. În schimbul cailor. Existenţa cailor în Egipt dovedeşte că istorisirea despre Iosif nu poate fi datată mai devreme decât perioada hicsoşilor, deoarece calul nu era cunoscut acolo, până când nu l-au introdus hicsoşii (vezi cap. 41.43). În anul acela. Nu este sigur despre care dintre cei şapte ani de foamete este vorba aici. Unii comentatori consideră că distribuirea seminţei cultivatorilor de pământ în anul următor (v.23) arată că acesta era al şaptelea an de foamete, iar anul în care vitele au fost schimbate pentru hrană, prin urmare, al şaselea an. Totuşi este probabil că unele însămânţări să fi avut loc în timpul tuturor anilor de foamete în pământurile învecinate cu Nilul, fapt ce ar face ca referirea la sămânţă din versetele 23, 24 să nu aibă nici o valoare ca dovadă că aici este vorba de ultimul an. Totuşi, anul la care se referă versetul 17 probabil că a căzut în partea finală a perioadei de foamete. 47:18 După ce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor, şi i-au zis: Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s-a sfârşit, şi turmele de vite au trecut în stăpânirea domnului nostru; nu mai rămân înaintea domnului nostru decât trupurile şi pământurile noastre. În anul următor. Adică, în anul următor terminării argintului lor, nu al doilea an de foamete. 47:19 Pentru ce să murim sub ochii tăi, noi şi pământurile noastre? Cumpără-ne împreună cu pământurile noastre în schimbul pâinii, şi vom fi ai domnului nostru, noi şi pământurile noastre. Dă-ne sămânţă să semănăm, ca să trăim şi să nu murim, şi să nu ne rămână pământurile pustii. Cumpărându-ne împreună cu pământurile noastre. Înţelegând că soarta lor ca robi ai lui Faraon ar fi de preferat aceleia de cetăţeni liberi, dar muritori de foame, ei au considerat această soluţie avantajoasă pentru ei înşişi, cât şi pentru rege. Un stomac plin era o perspectivă mult mai fericită decât a muri de foame. Deşi nu a supravieţuit nici un raport contemporan ne-biblic pentru a confirma raportul biblic despre foamete, este cert că regii Egiptului se bucurau singuri de posesiunea tuturor proprietăţilor neeclesiastice după expulzarea hicsoşilor, situaţie care nu existase înainte de venirea lor. Înainte de invazia hicsoşilor, o mare parte din ţară aparţinea poporului, aflându-se în mâinile proprietarilor de pământuri mari şi mici. Nu exista nici un raport cu privire la stările sociale din timpul perioadei hicsoşilor, dar când acea perioadă s-a încheiat şi când monumentele au început să reverse lumină mai mult asupra situaţiei existente, s-a aflat că toate pământurile şi practic toate celelalte proprietăţi din Egipt deveniseră monopolul coroanei şi al preoţilor. Cea mai bună explicaţie pentru această schimbare radicală în structura socială a naţiunii este raportul biblic despre măsurile administrative ale lui Iosif în timpul celor şapte ani de foamete. 47:20 Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pământurile Egiptului; căci Egiptenii şi-au vândut fiecare ogorul, pentru că îi silea foametea. Şi ţara a ajuns în stăpânirea lui Faraon. Verset ce nu a fost comentat. 47:21 Cât despre popor, l-a mutat în cetăţi, de la o margine hotarelor Egiptului până la cealaltă. L-a mutat în cetăţi. Această afirmaţie este o traducere exactă a textului ebraic aşa cum îl cunoaştem astăzi. Se pare că aceasta înseamnă că Iosif a împărţit, sau a organizat populaţia ţării după cetăţile în care erau înmagazinate cerealele, aşezându-i fie în cetăţi, fie în imediata lor apropiere. Totuşi, LXX şi Vulgata pot să reflecte originalul mult mai precis: ,,El a adus poporul în sclavie pentru el ca servi”. Deoarece textul ebraic care se presupune că stă la baza acestor traduceri timpurii ar prezenta schimbarea a numai două litere ebraice foarte asemănătoare, echivalentele lui d şi r, şi adăugarea unei alte litere, b, este posibil ca LXX şi Vulgata să fie mai apropiate de textul original. Traducerea lor pare mult mai potrivită cu contextul. Totuşi, până la descoperirea unui text ebraic vechi care să conţină acest pasaj şi să poată decide într-un fel sau altul asupra chestiunii, este cel mai bine a nu ne pronunţa. 47:22 Numai pământurile preoţilor nu le-a cumpărat, pentru că era o lege a lui Faraon, dată în folosul preoţilor, care trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon: de aceea ei nu şi-au vândut pământurile. Pământurile preoţilor. Preoţii formau cea mai influentă şi puternică parte a societăţii egiptene. Nici un Faraon nu a reuşit să întrerupă în mod permanent puterea lor şi foarte puţini au îndrăznit să aţâţe ura lor, sau chiar să piardă bunăvoinţa lor. Mai mult de jumătate din toată bogăţia Egiptului era în mâinile preoţilor. Ei au fost scutiţi de impozite în tot cursul istoriei vechiului Egipt. Nici chiar regii hicsoşi nu au luptat pe faţă cu preoţia, deşi în general nu s-au închinat zeilor naţionali. Iosif, care personal nu-i simpatiza pe preoţii egipteni, a fost destul de înţelept să nu se atingă de privilegiile preoţeşti demult stabilite, care garantau sprijinirea lor din cheltuiala publică. 47:23 Iosif a zis poporului: V-am cumpărat azi cu pământurile voastre, pentru Faraon; iată, vă dau sămânţă, ca să puteţi semăna pământul. Verset ce nu a fost comentat. 47:24 La vremea roadelor, veţi da a cincea parte lui Faraon; iar celelalte patru părţi vă vor rămâne vouă, ca să semănaţi ogoarele, şi să vă hrăniţi împreună cu copiii voştri şi cu cei ce sunt în casele voastre. Veţi da a cincia parte. Taxa de 20 de procente colectată în timpul celor şapte ani de belşug, ca o măsură de excepţie, nu păruse o povară prea grea, din cauza produsului uimitor. De atunci înainte, ea avea să se perpetueze ca o taxă obişnuită, până când toate pământurile au ajuns proprietatea coroanei. 47:25 Ei au zis: Tu ne-ai scăpat viaţa! Să căpătăm trecere înaintea domnului nostru, şi vom fi robi ai lui Faraon. Ne-ai scăpat viaţa. Această recunoaştere a poporului arată în mod clar că reglementarea cea nouă nu era considerată aspră sau nedreaptă. Aceasta este o respingere suficientă a des repetatei acuzări că Iosif i-a privat pe egipteni de libertăţile lor şi a redus un popor liber la robie. Proprietarii de sclavi, de obicei, nu sunt mulţumiţi cu un procent de 20 la sută din venitul brut al proprietăţilor lor. Cu excepţia impozitului, proprietatea regală a pământurilor era mai mult nominală decât reală. În orice caz, impozitul nu era considerat exorbitant nici chiar de către popor. Ei erau mulţumiţi că puteau rămâne în viaţă şi puteau folosi în continuare animalele, casele şi pământurile lor, chiar dacă aceasta s-ar petrece sub stăpânirea nominală a lui Faraon. 47:26 Iosif a făcut din aceasta o lege, care a rămas în picioare până în ziua de azi, şi după care, a cincea parte din venitul pământurilor Egiptului este a lui Faraon; numai pământurile preoţilor nu sunt ale lui Faraon. Verset ce nu a fost comentat. 47:27 Israel a locuit în ţara Egiptului, în ţinutul Gosen. Ei s-au înstărit, au crescut şi s-au înmulţit foarte mult. S-au înmulţit foarte mult. Deoarece familia lui Iacov a locuit într-o regiune bogată şi fiind mult aprovizionată de Iosif (v.12), nu este de mirare că ea s-a bucurat de o perioadă de prosperitate fără precedent. Rezultatul nu a fost numai acumularea de bogăţie, ci şi o rapidă creştere numerică. Astfel a început împlinirea făgăduinţei făcută de Dumnezeu lui Iacov la Beer-Şeba (cap. 46,3). 47:28 Iacov a trăit şaptesprezece ani în ţara Egiptului; şi zilele anilor vieţii lui Iacov au fost de o sută patruzeci şi şapte de ani. Şaptesprezece ani. În versetele acestea şi în capitolele care urmează sunt descrise ultimele zile ale patriarhului Iacov. El locuise 77 de ani în Canaan, 20 de ani în Padan-Aram, încă 33 de ani în Canaan şi, în cele din urmă, 17 ani în Egipt, cu totul 147 de ani. 47:29 Când s-a apropiat Israel de clipa morţii, a chemat pe fiul său Iosif, şi i-a zis: Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune, rogu-te, mâna sub coapsa mea, şi poartă-te cu bunătate şi credincioşie faţă de mine: să nu mă îngropi în Egipt. Mâna ta sub coapsa mea. Cu privire la acest vechi obicei, vezi comentariul pentru cap. 24,2. 47:30 Ci când mă voi culca lângă părinţii mei, să mă scoţi afară din Egipt, şi să mă îngropi în mormântul lor. Iosif a răspuns: Voi face după cuvântul tău. Să mă îngropi. Deşi cererea lui Iacov se datora în parte unui ataşament adânc înrădăcinat faţă de pământul unde erau îngropaţi strămoşii săi, ea a fost inspirată în principal de credinţa precisă că adevărata moştenire a lui Israel era Canaanul. El ştia că urmaşii lui se vor întoarce în cele din urmă în Ţara Făgăduinţei ca patrie a lor permanentă şi că Egiptul le-a oferit doar un refugiu vremelnic pentru timpul lor de lipsă. 47:31 Iacov a zis: Jură-mi. Şi Iosif i-a jurat. Apoi Israel s-a plecat cu faţa pe căpătâiul patului. Pe căpătâiul patului. Aceasta este o traducere exactă a textului ebraic în conformitate cu scrierea vocalelor de către cercetătorii iudei, masoreţii, în secolul al VII-lea d.Hr. Traducătorii iudei ai LXX din secolul al III-lea î.Hr., al căror text ebraic nu conţinea nici o vocală, au luat totuşi cuvântul mţh, vocalizat de masoreţi ca miţţah, ,,pat”, ca fiind maţţah, ,,toiag”. În conformitate cu aceasta, ei au tradus textul ,,Israel s-a aplecat pe vârful toiagului său”. Deoarece acţiunea de a se apleca pe toiagul său în timp ce asculta de Dumnezeu ar fi foarte potrivită pentru vârsta şi infirmitatea lui Iacov, decât de a se întoarce şi a pleca capul pe căpătâiul patului, şi deoarece Evrei 11,21 reflectă traducerea LXX din Geneza 47,31, probabil că cea din urmă este mai aproape de înţelesul original, decât textul ebraic vocalizat existent şi de aceea este preferabilă. Oricare ar fi fost poziţia exactă a patriarhului, ea era o poziţie de devoţiune, în care el şi-a vărsat sufletul în adorare recunoscătoare faţă de Dumnezeu. Comentariile lui Ellen G. White 1-31 PP 233-234 2-4 PP 233 6 PP 233, 241; SR 104; 5T 180 7 PP 233 11,12 SR 104 12,23,24 PP 241 28 PP 233 29,30 PP 234 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: