46:2 Dumnezeu a vorbit lui Israel, într-o vedenie noaptea, şi a zis: Iacove! Iacove! Israel a răspuns: Iată-mă!
Dumnezeu a vorbit lui Israel. După cât se pare, aceasta a fost prima vedenie acordată lui Iacov după mai mulţi ani. Multe din descoperirile anterioare veniseră în timpul nopţii, mai ales sub formă de vise (cap. 28,12; 31,11; 32,30). Aceasta nu este numită vis, venit în timpul somnului, ci o vedenie.
Iacove, Iacove. Faptul că Dumnezeu l-a numit Iacov în loc de Israel poate să fi fost pentru a-i aminti ceea ce fusese el, deoarece îşi văzuse propriul caracter reflectat în mod clar în acela al fiilor lui. O dată îl indusese în eroare pe tatăl său şi îl înşelase pe fratele său. Proprii copii îl înşelaseră cu privire la Iosif timp de 22 de ani, înainte ca adevărul să iasă la iveală. Fără îndoială că de multe ori şi-ar fi dorit să poată vedea trăsături mai nobile în fiii săi, numai spre a se gândi la caracterul nerenăscut pe care îl avusese timp de atâţia ani.