45:5 Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.
Nu vă întristaţi. În mod instinctiv, ei se făcuseră mici în prezenţa lui Iosif, în faţa adevărului uimitor că puternicul stăpân al Egiptului era fratele lor. El i-a asigurat cu cele mai amabile cuvinte că nu avea nici o intenţie să se răzbune pe ei. El nu a putut evita aluzia la răutatea lor de odinioară, însă a făcut-o într-un spirit de iubire şi iertare.
M-a trimis Dumnezeu. Aici se reflectă în mod clar mărinimia lui Iosif. Mâna lui Dumnezeu a fost evidentă în ciudata experienţă care a făcut din fiul favorit, mai întâi un rob, apoi un întemniţat şi, în cele din urmă, stăpân al Egiptului. El ar fi putut, pe drept, să-i mustre pe fraţii lui, însă în loc de aceasta a dovedit simpatie şi consideraţie faţă de ei.