44:33 Îngăduie, dar, te rog, robului tău să rămână în locul băiatului, ca rob al domnului meu; iar băiatul să se suie înapoi cu fraţii săi.
În locul băiatului. Jertfirea de sine a lui Iuda desigur că merită laudă. Supunerea de bunăvoie la robie în favoarea unui frate care s-a bucurat de un grad mai mare de iubire părintească pentru al scuti pe bătrânul său tată de o nouă durere şi teamă nu poate fi supraestimată. Mărinimia totalei uitări de sine a lui Iuda nu a fost niciodată întrecută, şi numai rareori egalată. Iuda apare aici ca un adevărat om pocăit, un vrednic strămoş al seminţei făgăduite şi vrednic de a da numele său poporului ales al lui Dumnezeu.
Iosif nu se mai putea îndoi că avusese loc o schimbare totală a fraţilor lui şi a lui Iuda în mod special, din ziua când el susţinuse în mod atât de elocvent vânzarea lui Iosif în robie. Tactica lui Iosif se dovedise în mod eminent plină de succes. Acum era convins cu privire la atitudinea fraţilor lui şi satisfăcut că pocăinţa lor era sinceră. Nu mai era nevoie să-i mai încerce şi de aceea el era gata să-şi descopere identitatea.
Comentariile lui Ellen G. White 1-34 PP 229-230