42:7 Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a cunoscut; dar s-a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru, şi le-a zis: De unde veniţi? Ei au răspuns: Venim din ţara Canaan, ca să cumpărăm merinde.
I-a cunoscut. Iosif i-a recunoscut imediat pe fraţii lui, însă ei, ne mai văzându-l de mai bine de 20 de ani, nu l-au recunoscut (v.8). Nu numai că el era acum mai în vârstă, dar mai era şi egiptenizat, purta haine egiptene şi avea o faţă curat bărbierită în locul bărbii semite. Ba mai mult, el vorbea o limbă străină şi era, după cum se părea, un domn mare. Chiar şi numai gândul de a face legătura între Iosif şi acest bărbat puternic s-ar fi părut nespus de absurd (vezi cap. 45,3).
Le-a vorbit aspru. Faptul că Iosif ,,le-a vorbit aspru”, după cum scrie în text literal, nu se datora unui simţământ de răzbunare, ci mai degrabă pentru a stabili actuala lor stare de spirit, mai ales cu privire la el însuşi şi la Beniamin, a cărui absenţă a reţinut cu siguranţă atenţia sa şi poate că a dat naştere la bănuiala lui.