41:56 Foametea bântuia în toată ţara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii, şi a vândut grâu Egiptenilor. Foametea creştea din ce în ce mai mult în ţara Egiptului.
Iosif a deschis toate locurile cu provizii. Când şi-au consumat propriile provizii de hrană, egiptenii s-au îndreptat spre rege, amintindu-şi fără îndoială de cotele special impuse în timpul celor şapte ani la rând. El i-a trimis la Iosif, ministrul hranei, care a deschis grânarele pentru egiptenii băştinaşi şi pentru străinii care veneau în Egipt după hrană. Mai multe rapoarte hieroglifice aflate în Egipt menţionează împrejurări de foamete. În aceste rapoarte, unii înalţi slujbaşi pretind a fi uşurat nenorocirea celor săraci şi flămânzi pe timpul vremurilor de lipsă, proclamând în inscripţiile lor mortuare, ,,Am dat pâine celor flămânzi, apă celor însetaţi, îmbrăcăminte celor goi, şi o luntre celui care nu avea”. Un slujbaş din dinastia a douăzecia (secolul XX î.Hr.) pretindea: ,,Când au venit anii de foamete am arat tot pământul din districtul Oryx... păstrând în viaţă pe locuitorii lui şi aprovizionându-l cu hrană în aşa fel încât nu a existat în el nici unul flămând”.
Înţelepciunea lui Iosif ca administrator a devenit acum cunoscută tuturor. Dacă cineva avusese îndoieli în ceea ce priveşte politica de a aduce cantităţi enorme de cereale an după an, nimeni nu se mai îndoia acum de prudenţa politică. Ce ar fi făcut Faraon, un conducător străin, cu o populaţie înfometată? Cum ar fi putut el să îndepărteze nimicirea propriei dinastii dacă Iosif nu ar fi prevăzut mai dinainte? Acest tânăr evreu, un fost sclav în casă, devenise salvatorul tronului, al întregului Egipt şi al ţărilor înconjurătoare.
A vândut. Faptul că Iosif nu a distribuit pe gratis cerealele adunate mulţimilor care piereau nu era fără motiv. Cu siguranţă că poporul fusese avertizat despre calamitatea iminentă şi prin grijă şi economie ar fi putut aduna ceva ei înşişi pentru zilele de lipsă. Deoarece trebuiau să plătească pentru cereale, oamenii erau încurajaţi să exercite cumpătare şi să evite pierderea preţioasei aprovizionări cu hrană, care trebuia să dureze timp de şapte ani. Acest plan l-a făcut pe Iosif în stare să extindă uşurarea şi asupra populaţiilor altor ţări. Faptul că cerealele au fost revândute oamenilor arată clar că rezerva fusese făcută sub formă de impozit, iar nu ca un serviciu public făcut de rege.
Comentariile lui Ellen G. White
1-57 PP 219-224
1,9-13 PP 219
14 PP 220; 5T 321
15-25,31,33-36 PP 220
38-40 ML 66
38-43 PP 221
39,40 PP 241
39-44 PP 368
40 5T 321
48,54-56 PP 224