41:34 Faraon să pună prefecţi în ţară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor şapte ani de belşug.
O cincime. Deoarece numai o cincime din recoltă trebuia să fie adunată în fiecare an se deduce că chiar în anii cu recoltă slabă, pământul tot avea să mai producă ceva. Fertilitatea Egiptului a fost întotdeauna dependentă de inundarea anuală a pământului de către Nil, deoarece ploaia era, practic, necunoscută.
Înainte de construirea barajului de la Aswan şi îndiguirile de-a lungul Nilului din ultimul secol spre a dirija inundaţiile, au fost construite diguri spre a controla o ridicare normală în râu. Acesta era de 25 sau 26 de picioare deasupra nivelului inferior al râului în sezonul uscat la Aswan. Dacă inundaţia atingea 27 de picioare, digurile erau măturate, dacă aceasta atingea 30 de picioare, satele erau nimicite şi vieţile pierdute. Pe de altă parte, o inundaţie de numai 23 de picioare nu aducea apă pentru pământuri la o depărtare de 2 mile de râu şi ar fi dus parţial la secetă. Despre inundarea Nilului, Pliniu cel Bătrân scria: ,,Înălţimea obişnuită [a inundaţiilor] este de 16 cubici. Când apele sunt mai joase, ele nu se revarsă peste toate pământurile; cânt sunt mai înalte, durează mult timp până se retrag. În primul caz, pământul nu este saturat; în al doilea apele rămân atât de mult timp peste pământuri, încât timpul însămânţatului este pierdut. Administraţia ia cunoştinţă de ambele. La
o înălţime de numai 12 cubici urmarea este o foamete. Chiar şi la 13 cubici foamea predomină; 14 cubici produce bucurie generală; 15 cubici siguranţă desăvârşită; iar 16 toate luxurile vieţii.” (Istoria naturală, vol. 9).
Deoarece Egiptul în anii normali producea mai multe cereale decât era necesar pentru consumul intern, şi era deci în măsură să exporte mari cantităţi, colectarea de 20% din anii de belşug nu avea să fie o greutate şi, în acelaşi timp, avea să totalizeze o enormă cantitate de grâu. Nu ar fi înţelept să se ceară o cantitate prea mare, astfel, bunăvoinţa şi cooperarea fermierilor şi a proprietarilor de pământ ar fi pierdute. Cu recolte bogate ei puteau plăti cu uşurinţă această creştere de taxe fără să o simtă ca opresivă.