40:1 După câtăva vreme, s-a întâmplat că paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpânul lor, împăratul Egiptului.
Paharnicul. Literal, ,,purtătorul de ceaşcă”, un important slujbaş de la curte. El era personal răspunzător pentru tot ceea ce urma să bea împăratul, ca o garanţie că băutura nu avea otravă, sau alte ingrediente vătămătoare.
Pitarul. Slujbaşul care supraveghea (v.2) prepararea hranei şi care era responsabil pentru curăţenia a tot ce venea pe masa regală.
Au supărat. După cum s-ar părea, unele incidente au stârnit suspiciunea lui Faraon că, fie numai unul dintre ei, fie amândoi aceşti înalţi slujbaşi erau implicaţi într-o încercare de a-l otrăvi. Faptul că unul dintre cei doi a fost mai târziu repus în slujbă, iar celălalt executat arată că cercetările îl convinseseră pe împărat de nevinovăţia unuia şi de vinovăţia celuilalt.
Papirusul juridic din Turin oferă o foarte interesantă paralelă cu istoria paharnicului şi pitarului care au căzut din graţie regală. Acesta conţine judecare unui număr de înalţi slujbaşi acuzaţi de conspiraţie împotriva vieţii lui Ramses al III-lea şi este datat aproximativ pe al 1164 î.Hr. Din nefericire, papirusul nu este complet, şi nu cunoaştem mijloacele folosite de conspiratori împotriva vieţii regelui şi nu ştim nici dacă complotul a reuşit. Părţile documentului care s-au păstrat, totuşi, oferă informaţii despre felul în care au fost tratate astfel de cazuri în vechiul Egipt. Inculpaţii din acest proces au fost mai mulţi majordomi, scribi şi alţi înalţi slujbaşi. Unii au fost condamnaţi spre a fi executaţi, alţii au fost găsiţi vinovaţi, dar li s-a îngăduit să-şi ia singuri viaţa, alţii au fost pedepsiţi prin tăierea nasului şi urechilor, iar unul a fost doar mustrat şi nu a primit nici
o pedeapsă. O serie de slujbaşi din justiţie au fost, de asemenea, acuzaţi pentru că au chefuit cu unii dintre inculpaţi în timpul perioadei de cercetare.