38:25 După ce au scos-o afară, ea a trimis să spună socrului său: De la omul acela, ale cui sunt lucrurile acestea, am rămas eu însărcinată; vezi, te rog, al cui este inelul acesta, lanţurile acestea, şi toiagul acesta.
Ea a trimis să spună socrului ei. Pronunţând sentinţa asupra lui Tamar, Iuda fără să-şi dea seama se condamnase pe sine. Păcatul lui, totuşi, nu a constat numai din faptul că a dat curs plăcerii, ci şi din încălcarea făgăduinţei faţă de Tamar (v.11). Aceasta l-a făcut pe el personal responsabil de înşelăciunea pe care ea o practicase faţă de el. Prima lui greşeală fusese căsătoria lui cu o canaanită, călcând pe faţă principiul (compară cu cap. 24,3; 28,1; 34,14). Ba mai mult, cu siguranţă că el cunoştea răutatea fiilor lui, însă în loc să recunoască mâna lui Dumnezeu în moartea lor neaşteptată, el a învinovăţit-o pe Tamar pentru aceasta şi a hotărât să o ţină pentru totdeauna ca văduvă fără copii.