38:11 Atunci Iuda a zis nurorii sale Tamar: Rămâi văduvă în casa tatălui tău, până va creşte fiul meu Şela. Zicea aşa ca să nu moară şi Şela ca fraţii lui. Tamar s-a dus, şi a locuit în casa tatălui ei.
Rămâi văduvă. Moartea subită a celor doi fii mai mari ai lui, atât de curând după căsătoria lor cu Tamar, a făcut ca Iuda să evite să-i mai dea şi pe cel de-al treilea fiu ca soţ. În armonie cu o superstiţie găsită în cartea apocrifă a lui Tobit (cap. 3,7-10), se poate ca el să se fi gândit că ea însăşi, sau căsătoria cu ea, pricinuise în vreun fel oarecare moartea lui Er şi Onan. Prin urmare, el a trimis-o acasă la tatăl ei cu făgăduinţa fiului lui mai mic, de îndată ce avea să crească. Faptul că Iuda nu intenţiona să-şi ţină făgăduinţa este clar din scuza ,,ca să nu moară şi Şela cu fraţii lui”.
Când Şela a ajuns la o vârstă potrivită pentru căsătorie şi nu i-a fost dat, Tamar s-a hotărât să-şi asigure un copil chiar prin Iuda însuşi. Aceasta era în deplin acord cu răspânditul obicei al hetiţilor şi asirienilor. Legile hetiţilor şi asirienilor conţineau prevederea că datoria căsătoriei levirite trebuia să fie îndeplinită de tatăl celui decedat, dacă nu mai era disponibil nici un frate.