37:9 Iosif a mai visat un alt vis, şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: Am mai visat un vis! Soarele, luna, şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pământ înaintea mea.
Un alt vis. Dacă cel dintâi vis al lui Iosif arătase numai spre supremaţia asupra fraţilor lui, cel de-al doilea a extins-o asupra întregii familii. Ca Iosif să povestească visul acesta fraţilor lui, după ce a văzut cum reacţionaseră faţă de primul, descoperă o judecată clar imatură. Acest vis nu putea decât să intensifice invidia şi ura lor. Totuşi, se pare că Iosif simţea o oarecare satisfacţie povestind visurile sale şi observând invidia şi mânia fraţilor lui. Iacov, care a fost prezent cu această ocazie, i-a aplicat o mustrare aspră în parte, poate, fiind surprins şi în parte pentru a dezaproba orice complicitate din în ce îl privea. Cu toate că Iacov a dezaprobat povestirea visului, el nu a putut împiedica să fie impresionat de felul în care reflecta propriile cugete.
Unii se îndoiesc de originea divină a celui de-al doilea vis, având în vedere că se pare că a avut numai o împlinire parţială. Nici Rahela şi nici Lea nu au trăit să vadă stăpânirea lui Iosif din Egipt (cap. 35,19; 49,31). Este suficient să se observe că nici chiar Iacov nu a luat fiecare amănunt al visului literal, deoarece mama lui Iosif era deja moartă la acea vreme (v.10). După cât se pare, Iacov a înţeles visul ca reprezentând supremaţia lui Iosif în sens general.