36:12 Şi Timna era ţiitoarea lui Elifaz, fiul lui Esau; ea a născut lui Elifaz pe Amalec. Aceştia sunt fiii Adei, nevasta lui Esau.
Timna. Timna a fost sora lui Lotan, Horitul (v.22) aceasta le-a putut oferi fiilor lui Esau pretextul de a cuceri ţara şi de a-i alunga pe vechii ei locuitori (Deuteronom 2,12).
Amalec. Strămoş al amaleciţilor, care i-au atacat pe Izraeliţi la Horeb, pe drumul lor la ieşirea din Egipt (Exod 17,8-16). Menţiunea despre ,,ţinutul amaleciţilor” din Geneza 14,7 nu trebuie să însemne neapărat existenţa lor pe vremea lui Avraam, ci se poate referi pur şi simplu la regiunea locuită de ei, când a fost scrisă cartea Genezei. Expresia lui Balaam, ,,cel dintâi dintre neamuri” (Numeri 24,20) nu îl reprezintă pe Amalec ca indigen, sau cel mai vechi trib, ci pur şi simplu ca primul trib păgân care l-a atacat pe Israel, sau poate cel mai tare ,sau mai războinic dintre triburile deşertului. Dacă ar fi fost acolo un Amalec – şi amaleciţi – înaintea lui Edom, ţinând seama de rolul lor important de opoziţie faţă de Israel pe vremea lui Moise, am putea pe drept să aşteptăm să-l găsim genealogia lor, aşa cum o dă pe a tuturor celorlalţi de importanţă egală pentru Israel.
Într-o perioadă foarte timpurie, amaleciţii s-au separat de celelalte triburi din Edom şi au format un popor independent, a cărui patrie a fost Negeb, în vecinătatea Kadesh-ului (cap. 14,7; Numeri 13,29; 14,43.45). Ca trib nomad însă, au colindat peste partea nordică a Arabiei, Petra, de la Havila la Şur de pe hotarul Egiptului (1 Samuel 15,3.7.27.8). O ramură a tribului chiar a pătruns în inima Canaanului, astfel că un şir de dealuri care mai târziu au devenit moştenirea lui Efraim, a purtat numele de ,,muntele Amaleciţilor” (Judecători 12,15; 5,14). Cei care s-au aşezat în Arabia se pare că s-au despărţit şi ei cu trecerea timpului în mai multe ramuri, pentru că hoardele amalecite uneori se uneau cu madianiţii şi cu ,,fiii Răsăritului (Judecători 6,3; 7,12), iar alteori cu amoriţii (Judecători 3,13), la invaziile în ţara lui Israel. Ei au fost învinşi de multe ori de Saul (1 Samuel 14,48; 15,2-9) şi de David (1 Samuel 27,8; 30,1-20; 2 Samuel 8,12) şi, în cele din urmă, au fost exterminaţi de Ezechia (1 Cronici 4,42.43).