34:5 Iacov a aflat că-i necinstise pe fiica sa Dina; şi fiindcă fiii săi erau cu vitele la păşune, Iacov a tăcut până la întoarcerea lor.
Iacov a aflat. Ştirea cu privire la experienţa Dinei trebuia să fi ajuns la tatăl ei în mod indirect, deoarece ea însăşi a rămas în casa lui Sihem (v.26).
Iacov a tăcut. Probabil că tăcerea lui Iacov se datora unui amestec de durere, prudenţă şi încurcătură uluitoare. El învăţase să fie mai degrabă prudent decât să acţioneze din impuls. Seriozitatea neplăcutei situaţii avea să afecteze, desigur, interesele întregii familii şi cerea o sfătuire şi o hotărâre unită. A refuza propunerea de căsătorie ar fi atras reaua-voinţă a sihemiţilor; a o accepta ar fi fost o călcare pe faţă a principiului neamestecului cu păgânii (vezi cap. 24,3.6; 26,35). Totuşi, Dina era la Sihem, şi cum trebuia să fie asigurată întoarcerea ei? Dacă Iacov ar fi prevăzut cursul tragic al acţiunii pe care aveau să o întreprindă unii dintre fiii lui, după ce au aflat de situaţie, probabil că ar fi luat lucrurile în propriile mâini şi ar fi acţionat de îndată. Totuşi, el a făcut mai bine ,,stăpânindu-se”, decât au făcut fiii lui când au luat cetatea (Proverbe 16,32).