34:30 Atunci Iacov a zis lui Simeon şi lui Levi: Voi m-aţi nenorocit, făcându-mă urât locuitorilor ţării, Canaaniţilor şi Feresiţilor. N-am sub porunca mea decât un mic număr de oameni; ei se vor strânge împotriva mea, mă vor bate, şi voi fi nimicit, eu şi casa mea.
Voi m-aţi nenorocit. Iacov a aplicat o mustrare aspră pentru fapta impulsivă, subliniind urmările crimei pentru el şi familia lui. Accentul a fost pus asupra acestui aspect al problemei pentru a imprima în fiii lui rezultatele practice ale acţiunii lor nesăbuite. Ultimele sale cuvinte privind pe Simeon şi Levi (cap. 49,5-7) sunt o dovadă cu privire la cât de profund a detestat fapta lor. Teama lui de represalii nu era în nici un caz lipsită de temei, iar numai îndurarea lui Dumnezeu a îndepărtat răul care putea să se abată asupra lui şi a casei lui (cap. 35,5.6). Cât despre Simeon şi Levi, ca şi lui Ruben, li s-a luat dreptul de întâi născut de care altfel s-ar fi bucurat. Din nou, caracterul pervertit a stat între oameni şi posibilităţile care ar fi putut fi ale lor.