32:32 Iată de ce, până în ziua de azi, Israeliţii nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei; căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vână.
Vâna de la încheietură. Semnificaţia cuvântului ebraic tradus ,,shrank” (engleză) este necunoscut. Redarea din KJV se întemeiază pe LXX, enarkesen, ,,slăbise”, ,,amorţise” sau ,,a se disloca”. Poate că ar fi trebuit tradus ,,şold”, citindu-se în expresie ,,vâna şoldului”. Evreii moderni se abţin să mănânce tendonul lui Ahile de la animalele folosite ca hrană, dar cum s-a ajuns să se identifice această parte a anatomiei lui Iacov cu ,,vâna” care ,,se strângea” este nesigur. Deşi nu este amintit în altă parte a Vechiului Testament, Talmudul iudaic consideră în mod categoric acest obicei ca o lege a cărei încălcare trebuie să fie pedepsită cu mai multe lovituri de nuiele (Tract Cholin, Mishna, 7). Din moment ce evreii din vechime nu au deosebit în mod clar ce trebuia să se înţeleagă prin ,,vână”, astăzi se înţelege că se aplică la cordonul interior şi nervul părţii posterioare a animalelor ucise pentru hrană.
Relatarea versetelor 24-32 cuprinde trei puncte de interes special pentru orice iudeu. Ea explică de ce se numeşte el israelit şi urmăreşte acest nume până la un strămoş îndepărtat care s-a luptat cu Dumnezeu pentru a-l putea obţine. Ea arată cu interes spre un sat, de altfel neînsemnat, Peniel, unde a avut loc evenimentul. În sfârşit, ea explică originea obiceiului de a nu mânca vâna indicată, ci mai degrabă de a o privi cu teamă respectuoasă.
Comentariile lui Ellen G. White
1-32 PP 195-203; SR 92-99
2 PP 195; SR 92
4-7 PP 196
6,7 SR 92
8-12 SR 93
9-11 PP 196
10 SR 97
18,19 PP 196
23 GC 616
24 EW 284; GC 157, 616; MB 25; SR 407
24,25 PP 197; SR 94
24-28 COL 175; PP 208
25 GC 617; MB 25, 97, 206
26 CSW 116; CT 498; DA 198; FE 232; GC 157, 617, 620; GW 255; MB 25, 206; MM 203; PP 197, 202; Te 243; 1T 144, 151; 4T 444, 537
26-28 SR 95
28 FE 232; GC 617; MB 207; PP 198; 4T 528
28,29 Ed 147
29,30 SR 95
30 DA 107; GC 622; 4T 444
31 MB 97