32:31 Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă.
Penuel. Unii comentatori sugerează că Penuel fusese numele iniţial al locului şi că Iacov l-a schimbat prin înlocuirea unei vocale în Peniel. Totuşi, mult mai probabil că Penuel este o formă veche a aceluiaşi cuvânt. Numele mai apare şi în Judecători 8,8.9.17; 1 Regi 12,25 şi de asemenea şi într-o listă egipteană de nume ale cetăţilor palestiniene. Locul lui exact nu este în mod definitiv determinat. Unii cercetători îl identifică cu Tulul edh-Dhahab, pe Iaboc, la 7 mile est de Iordan. Alţii îl caută ceva mai departe spre est.
Şchiopăta. Asemenea lui Pavel, care cu veacuri mai târziu a purtat un ,,ţepuş” în carnea sa (2 Corinteni 12,7), Iacov a plecat de la locul supremei experienţe a vieţii lui purtând un semn care să-i amintească de lupta şi biruinţa lui de acolo. Deşi şchiop trupeşte, probabil că pentru tot restul vieţii sale, în sufletul lui descătuşat, Iacov se bucura de cele mai bogate binecuvântări ale lui Dumnezeu. Orice luptă lasă urmele ei. Asemenea lui Iacov, fiecare credincios fidel, trecând prin propria experienţă ,,Peniel”, se poate aştepta să poarte vreun semn care să-i amintească de puternica lui luptă împotriva eului, cu tendinţele şi înclinaţiile lui rele moştenite. Chiar şi Domnul nostru Isus Hristos poartă semnele teribilei lupte prin care a trecut în timp ce era pe pământ, iar pe acestea va continua să le poarte toată veşnicia. Ale noastre vor dispărea şi vor fi uitate (2 Corinteni 4,17; Isaia 65,17). În timp ce cicatricele noastre sunt rezultatul luptei împotriva eului, semnele cuielor din mâinile lui Hristos sunt cauzate de lupta în favoarea noastră cu puterile întunericului.