32:30 Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu); căci, a zis el, am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuşi am scăpat cu viaţă.
Peniel. După cum Iacov dăduse numele Betel locului unde Îl văzuse pe Dumnezeu în vis (cap. 28,19) şi Mahanaim locului unde i-a apărut o oaste de îngeri pe drum (cap. 32,2), acum a făcut să rămână în amintirea lui locul întâlnirii lui personale cu Dumnezeu printr-un nume care înseamnă ,,faţa lui Dumnezeu”. Faptul că Îl văzuse pe Dumnezeu faţă în faţă şi cu toate acestea trăia, a fost într-adevăr o minune (vezi Exod 33,20; Judecători 6,22; 13,22; Isaia 6,5).
Am scăpat cu viaţă. Adică, ,,am fost păstrat şi voi fi păstrat”. Aceste cuvinte au răsunat din credinţa cea de curând găsită a lui Iacov. Orice ar putea să i întâmple, câtă vreme se va afla în cadrul voii lui Dumnezeu, el era încrezător că mâna divină îl va păzi de orice rău. Chiar lucrurile care păreau, la momentul întâmplării lor, că sunt împotriva lui, s-au dovedit a fi providenţiale (42,36). Peniel a fost punctul de cotitură al vieţii lui Iacov.