32:28 Apoi a zis: Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu); căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni, şi ai fost biruitor.
Te vei chema. Marea schimbare spirituală care a avut loc în Iacov era simbolizată acum printr-o schimbare de nume, care arată natura noii sale legături cu Dumnezeu. Numele lui Avraam şi al Sarei fuseseră schimbate la fel (vezi cap. 17,5.15), şi de atunci înainte Scriptura îi numeşte întotdeauna cu numele cele noi. Dar în istoria următoare a lui Iacov, vechiul şi noul lui nume sunt folosite mai mult sau mai puţin alternativ. Numele cel nou al lui Iacov, Israel, a devenit numele naţiunii care a ieşit din trupul său. Pentru el, schimbarea numelui, ca şi schimbarea caracterului său, a fost mult mai importantă decât aceea a bunicilor lui. El reprezintă transformarea lui din ,,înşelător” al oamenilor, într-un ,,biruitor al lui Dumnezeu”. Numele cel nou, în mod evident un semn al biruinţei fizice, trebuia să fie o veşnică aducere-aminte despre deplina reînnoire spirituală care avusese loc.
Nu va mai fi Iacov. Pentru semnificaţia numelui de Iacov ca ,,ţinător de călcâi”, sau ,,înşelător”, vezi comentariul pentru cap. 25,26.
Ci Israel. O combinaţie a lui yisra[h], ,,se luptă” sau ,,cârmuieşte” de la sarah, ,,a (se) lupta”, sau ,,a cârmui” şi ’El, ,,Dumnezeu”. Fără însoţirea interpretării dată de Dumnezeu Însuşi, numele ar putea fi tradus ,,Dumnezeu Se luptă”, sau ,,Domnul cârmuieşte”. Însă semnificaţia aşa cum a fost intenţionată şi dată de Dumnezeu este ,,el se luptă cu Dumnezeu”, sau ,,el biruie asupra lui Dumnezeu”, sau ,,el cârmuieşte cu Dumnezeu”.
Numele onorat de ,,Israel” trebuia să amintească, de aici înainte, de această noapte de luptă. Aplicat la urmaşii lui Iacov, el presupunea transformarea caracterului pe care Dumnezeu o căuta în ei şi rolul lor distinct de a cârmui cu Dumnezeu. Numele a fost transmis mai întâi descendenţilor lui literali şi mai târziu urmaşilor lui spirituali care, de asemenea, trebuiau să fie biruitori aşa cum fusese el (Ioan 1,47; Romani 9,6).
Luptat cu Dumnezeu şi cu oameni. Literal, ,,luptat [saritha, de la sarah] cu Dumnezeu şi cu oamenii”. Acest termen că se referă în mod evident la lupta nocturnă a lui Iacov cu Dumnezeu şi la îndelungatele sale lupte cu Esau şi Laban. Din toate acestea, până la urmă a ieşit biruitor. Acest lucru era în mod deosebit adevărat cu privire experienţa lui din noaptea trecută, din care a ieşit un om nou, un biruitor asupra înşelăciunii, necinstei şi încrederii în sine. El era un om schimbat (vezi 1 Samuel 10,6.9).