31:53 Dumnezeul lui Avraam şi al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece între noi. Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac.
Dumnezeul tatălui lor. Se cunoaşte din Iosua 24,2 şi din existenţa idolilor în casa lui Laban (Geneza 31,30, 35), că rudele lui Avraam din Mesopotamia se închinau la alţi dumnezei. Aceasta ar putea să pară că ,,Dumnezeul lui Nahor” nu putea fi Iehova. Însă se ştie, de asemenea, că Nahor ,,nutrea cunoştinţa şi închinarea la adevăratul Dumnezeu” (PP 171) alături de idolatria sa. Verbul ,,judece” este la plural, temei aparent al punctului de vedere că Laban vorbea despre doi dumnezei diferiţi. Cu toate acestea LXX, Peşita şi Vulgata redau ,,judece” la singular, recunoscând pe Dumnezeul lui Avraam şi pe Dumnezeul lui Nahor ca fiind unul şi acelaşi. S-ar părea că Laban încerca să realizeze unirea dintre el şi Iacov, acum când despărţirea era inevitabilă, atrăgând atenţia că bunicii lor, Avraam şi Nahor şi Terah, străbunicul lor se închinaseră la acelaşi Dumnezeu.
De care se temea Isaac. Vezi comentariul pentru v.42. Se poate ca Moise să fi adăugat această expresie pentru a arăta clar că Iacov a ,,jurat” pe Iehova, şi nu pe vreunul din dumnezeii lui Nahor.