31:43 Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov: Fiicele acestea sunt fiicele mele, copiii aceştia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea, şi tot ce vezi este al meu. Şi ce pot face eu azi pentru fiicele mele, sau pentru copiii lor, pe care i-au născut?
Copiii aceştia. Laban a recunoscut în mod tacit adevărul cuvintelor lui Iacov şi a recunoscut că el nu avea un bun temei pentru a se plânge. El nu a putut face altceva decât să accepte situaţia existentă şi despărţirea inevitabilă ca urmare a acesteia. Totuşi, spiritul său îngâmfat a mai izbucnit
o dată când a pretins toate averile lui Iacov. Pentru cei 20 de ani de muncă harnică ai lui Iacov, de pe buzele lui Laban nu a ieşit nici un cuvânt de consideraţie sau de apreciere. În loc de aceasta, el şi-a însuşit rolul unui binefăcător cu inimă largă şi nobilă, care niciodată nu se va gândi să-şi trateze proprii lui copii cu mai puţin decât mărinimie.