31:42 Dacă n-aş fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi osteneala mâinilor mele, şi ieri noapte a rostit judecata.
De care se teme Isaac. Apare ciudat faptul că Iacov a menţionat aceasta ca adaos la ,,Dumnezeul lui Avraam”, deoarece după câte se pare amândouă expresiile se referă la aceeaşi Persoană. Probabil că acest lucru s-a datorat faptului că experienţa religioasă a lui Avraam nu era în realitate aşa de aproape de el ca aceea a tatălui său Isaac. Avraam murise de mult, în timp ce Isaac mai trăia şi practica ,,temerea” de Dumnezeu. Se pare că aici cuvântul ,,temere” este folosit ca un alt nume pentru Iehova, şi ar trebui redat ,,Temere” ca şi în RSV. Folosirea acestei expresii aici şi în versetul 53 sugerează adânca impresie făcută asupra lui Iacov de devoţiunea cu care Isaac practica religia sa.
Ieri noapte a rostit judecata. Iacov i-a atras atenţia că prin avertizarea dată lui Laban în visul din noaptea trecută, Dumnezeu pronunţase deja sentinţa asupra chestiunii în discuţie dintre ei. Cu toate că el nu a spus aşa, Iacov poate că a înţeles intervenţia divină în favoarea lui, aprobarea lui Dumnezeu pentru tot ce el făcuse spre a-şi înmulţi averile. Poate că el s-a gândit că, deoarece nu a făcut decât să întâmpine şiretenia cu şiretenie şi înşelătoria cu înşelătorie, Laban nu avea dreptul să-l pedepsească, sau să aştepte despăgubiri. Atenuarea comportamentului lui Iacov se poate găsi în tratamentul neomenos al socrului său, dar faptul că Dumnezeu l-a ocrotit împotriva răzbunării, nu justifică felul în care el a procedat (Proverbe 20,22; Romani 12,17; 1 Tesaloniceni 5,15.