31:19 Pe când Laban se dusese să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său;
Laban se dusese să-şi tundă oile. Traducerea RSV ,,se dusese” este de preferat aceleia a KJV ,,s-a dus”, pentru că probabil Laban plecase de acasă, înainte ca Iacov să le fi chemat pe soţiile sale la câmp, şi nu după hotărârea lor de a pleca din Haran. Faptul că Rahela a putut să fure idolii tatălui ei sugerează absenţa lui Laban de acasă în momentul plecării ei. Iacov ştia că socrul său avea să fie reţinut mai multe zile de sarcina tunsorii oilor lui şi de festivităţile obişnuite în legătură cu aceasta (vezi 1 Samuel 25,4.11; 2 Samuel 13,23), la care adesea erau invitaţi prietenii. Nu este cert dacă fusese invitat şi Iacov, sau dacă el a refuzat în mod politicos invitaţia lui Laban, datorită neînţelegerii care exista între ei. Dar aceasta i-a oferit o excelentă ocazie de a fugi nestingherit.
Rahela a furat idolii. Aceşti ,,idoli”, terafimi (vezi Judecători 17,5; 18,14, etc.), erau de obicei mici figurine de oameni (v.34), alteori mai mari, adesea făcute din lemn (1 Samuel 19,13.16). Săpături din Orientul Apropiat au adus la lumină un număr mare de terafimi, făcuţi din lemn, lut şi metale preţioase. Unii reprezintă zei bărbaţi, dar majoritatea sunt figurine de zeităţi feminine în lungime de 5-8 cm. Ei se foloseau ca zei ai familiei, sau erau purtaţi pe corp ca vrajă protectoare. Deoarece cei mai mulţi dintre ei reprezintă zeităţi goale ale căror semne sexuale sunt accentuate, se credea, probabil, că ele promovează fertilitatea. Acesta poate fi motivul pentru care Rahela i-a iubit în mod deosebit. Textele cuneiforme de la Nuzi din Mesopotamia au scos la iveală că zeii de familie erau moşteniţi de fiii adoptiv,i numai dacă la moartea tatălui nu erau de faţă nici unul dintre fiii adevăraţi. Dacă un om avea fii, zeii lui nu puteau trece la fiicele lui. De aceea, Rahela nu avea nici un drept la zeii de familie ai tatălui ei, după cum Iacov a recunoscut pe faţă (Geneza 31,32). Oricare ar fi fost motivul furtului Rahelei, el dovedeşte că credinţa ei în Dumnezeul lui Iacov (cap. 30,8.9.23) era numai superficială şi că ea mai era încă ataşată de religia tatălui ei. Vechea tradiţie iudaică că ea a luat idolii din casa tatălui ei spre a-l împiedica să le mai slujească cu greu merită să fie luată în considerare.