Printable ModeGeneza, 31
|
31:1 Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru, şi cu averea tatălui nostru şi-a agonisit el toată bogăţia aceasta. Vorbele fiilor lui Laban. Pretenţia fiilor lui Laban este evident exagerată, deoarece când l-a părăsit Iacov, Laban mai avea încă turme (v.19). Fiii lui Laban au insinuat că Iacov şi-a asigurat bogăţia prin fraudă, deşi nu l-au acuzat pe faţă de această nelegiuire. Ei nu puteau să dovedească faptul că el călcase în vreun fel prevederile învoielii cu tatăl lor, deşi erau siguri că el trebuie să fi făcut aşa. 31:2 Iacov s-a uitat şi la faţa lui Laban; şi iată că ea nu mai era ca înainte. Faţa lui Laban. Ceea ce Iacov a auzit era confirmat de ce a observat în atitudinea lui Laban. Ca rezultat al faptului că Laban nu părea să împiedice câtuşi de puţin rapida creştere a bogăţiei lui Iacov, chiar pretenţia de prietenie care marcase relaţia lor în trecut acum se schimbase în antagonism evident. În providenţa lui Dumnezeu, atitudinea lui Laban a devenit un mijloc de realizare a întoarcerii lui Iacov în ţara sa natală. Convingerea lui Iacov că sosise momentul să se întoarcă în ţara părinţilor lui a fost confirmată de o solie directă de la Dumnezeu. 31:3 Atunci Domnul a zis lui Iacov: Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi în locul tău de naştere; şi Eu voi fi cu tine. Verset ce nu a fost comentat. 31:4 Iacov a trimis de a chemat pe Rahela şi pe Lea, la câmp la turma lui. A chemat pe Rahela şi pe Lea. Fiind la o oarecare depărtare de casă cu turmele, Iacov a chemat soţiile lui la câmp pentru o şi mai mare tăinuire a planului plecării lor. Dacă acest lucru ar fi fost făcut acasă, membrii familiei lui Laban ar fi putut să audă convorbirile lor şi le-ar fi raportat lui Laban din timp pentru a cere socoteală şi a împiedica plecare lor. În ciuda tuturor precauţiilor lor, ştirea a ajuns la Laban a treia zi (v.19, 22). Se pare că avusese loc o schimbare în păzirea turmelor şi cirezilor, deoarece Iacov avea acum în grija sa turmele proprii (vezi cap. 30,35-36,) sau cel puţin avea acces la ele. Probabil, datorită absenţei lui Laban, care îşi tundea oile, plecarea lui Iacov a fost posibilă cu toată averea sa, eveniment altfel nu putea să fie posibil (v.1, 29). Poate că Iacov îşi tundea tot în acelaşi timp propriile oi şi a trimis după soţiile lui şi toate lucrurile lor pentru a ridica cortul la faţa locului sub pretextul serbărilor care erau ţinute de obicei la astfel de ocazii. În felul acesta, el a pregătit calea plecării care nu avea să trezească suspiciune anticipată. 31:5 El le-a zis: După faţa tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca înainte; dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. Verset ce nu a fost comentat. 31:6 Voi înşivă ştiţi că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. Verset ce nu a fost comentat. 31:7 Şi tatăl vostru m-a înşelat: de zece ori mi-a schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească. Mi-a schimbat simbria. ,,Zece” poate să nu se înţeleagă literal. S-a folosit doar ca un număr rotund spre a explica schimbarea foarte frecventă ca şi cum am spune ,,de o duzină de ori” (compară cu Daniel 1,20). După câte se pare, Laban a făcut încercări repetate de a îngrădi învoiala iniţială prin schimbarea prevederilor ei. Faptul că Iacov a trecut sub tăcere propria strategie şi a atribuit binecuvântărilor lui Dumnezeu tot ce a obţinut prin vicleşug, înseamnă conştienţa că mijloacele folosite nu erau întru totul cinstite. 31:8 Ci când zicea el: Mieii pestriţi să fie simbria ta, toate oile făceau miei pestriţi. Şi când zicea: Mieii bălţaţi să fie simbria ta, toate oile făceau miei bălţaţi. Verset ce nu a fost comentat. 31:9 Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru, şi mi-a dat-o mie. Dumnezeu a luat. Probabil că Iacov îşi dădea seama că dacă nu ar fi fost voia lui Dumnezeu să-l binecuvânteze, propriile eforturi nu ar fi reuşit. De aceea, şi nu fără motiv, a considerat că este drept să atribuie creşterea averii sale binevoitoarei purtări de grijă a lui Dumnezeu. Este cert că nu a considerat propriile procedee şi binecuvântarea lui Dumnezeu ca excluzându-se în mod reciproc. 31:10 Pe vremea când se înfierbântau oile, eu am ridicat ochii, şi am văzut în vis că ţapii şi berbecii care săreau pe capre şi pe oi, erau bălţaţi, pestriţi şi seini. Verset ce nu a fost comentat. 31:11 Şi Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: Iacove! Iată-mă, am răspuns eu. Mi-a vorbit în vis. Nu se ştie sigur dacă acest vis a avut loc deosebit de revelaţia scurtă din v.3, sau dacă este un raport mai clar al acelei comunicări divine. Unii comentatori sugerează că el a venit chiar la începutul perioadei de slujire de şase ani a lui Iacov. Unii consideră că acesta a fost numai un vis obişnuit, pe care Iacov l-a pus în legătură cu cel avut la Betel, şi acum l-a redat spre a le impresiona pe soţiile lui. Acest punct de vedere nu este de reţinut din cauza acurateţei informaţiei descoperite în el, informaţie care este contrară cu propria credinţă superstiţioasă a lui Iacov (vezi comentariul pentru cap. 30,37-42). 31:12 El a zis: Ridică ochii, şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii, care sar pe capre şi pe oi, sunt bălţaţi, pestriţi şi seini; căci am văzut tot ce ţi-a făcut Laban. Verset ce nu a fost comentat. 31:13 Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te, ieşi din ţara aceasta, şi întoarce-te în ţara ta de naştere. Verset ce nu a fost comentat. 31:14 Rahela şi Lea au răspuns, şi i-au zis: Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru? Rahela şi Lea au răspuns. Faptul că cele două surori erau în acord perfect cu privire la purtarea tatălui lor, în ciuda geloziei lor reciproce, este o dovadă clară a validităţii plângerilor lor. Cruzimea lui Laban şi lăcomia lui nesătulă au fost în mod evident pronunţate, încât a stârnit până la urmă chiar şi protestul fiicelor lui. Ele s-au plâns că, în ciuda faptului de a fi născute libere, în calitate de copii legitimi, nu li se dăduse nici o moştenire şi fuseseră vândute ca nişte sclave. După câte se pare, toată averea lui Laban fusese transferată fiilor lui, deoarece fiicele lui nu au primit nimic din ea. 31:15 Nu suntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a vândut, şi ne-a mâncat şi banii? Verset ce nu a fost comentat. 31:16 Toată bogăţia, pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru, este a noastră, şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu. Toată bogăţia. În remarcabila prosperitate a soţului lor, Rahela şi Lea au recunoscut mâna lui Dumnezeu. Oricât de regretabilă poate fi înstrăinarea lor de tatăl lor, severitatea şi calicia lui au făcut ca o astfel de reacţie să fie de înţeles, dacă nu inevitabilă. Pe de altă parte, ele se simţeau legate de soţul lor, tatăl copiilor lor într-o legătură strânsă şi tandră. Viaţa şi soarta lor se identificau, acum, întru totul cu a lui. Este pentru prima dată când cele două surori s-au prezentat cu o părere unită. Faptul că Rahela devenise numai de curând mamă a primului ei fiu poate să fi slăbit tensiunea şi gelozia care existase între ele în timpul primilor ani ai vieţii lor de căsătorie. 31:17 Iacov s-a sculat, şi a pus pe copiii şi nevestele sale călare pe cămile. Verset ce nu a fost comentat. 31:18 Şi-a luat toată turma şi toate averile pe care le avea: turma, pe care o agonisise în Padan-Aram; şi a plecat la tatăl său Isaac, în ţara Canaan. Verset ce nu a fost comentat. 31:19 Pe când Laban se dusese să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său; Laban se dusese să-şi tundă oile. Traducerea RSV ,,se dusese” este de preferat aceleia a KJV ,,s-a dus”, pentru că probabil Laban plecase de acasă, înainte ca Iacov să le fi chemat pe soţiile sale la câmp, şi nu după hotărârea lor de a pleca din Haran. Faptul că Rahela a putut să fure idolii tatălui ei sugerează absenţa lui Laban de acasă în momentul plecării ei. Iacov ştia că socrul său avea să fie reţinut mai multe zile de sarcina tunsorii oilor lui şi de festivităţile obişnuite în legătură cu aceasta (vezi 1 Samuel 25,4.11; 2 Samuel 13,23), la care adesea erau invitaţi prietenii. Nu este cert dacă fusese invitat şi Iacov, sau dacă el a refuzat în mod politicos invitaţia lui Laban, datorită neînţelegerii care exista între ei. Dar aceasta i-a oferit o excelentă ocazie de a fugi nestingherit. Rahela a furat idolii. Aceşti ,,idoli”, terafimi (vezi Judecători 17,5; 18,14, etc.), erau de obicei mici figurine de oameni (v.34), alteori mai mari, adesea făcute din lemn (1 Samuel 19,13.16). Săpături din Orientul Apropiat au adus la lumină un număr mare de terafimi, făcuţi din lemn, lut şi metale preţioase. Unii reprezintă zei bărbaţi, dar majoritatea sunt figurine de zeităţi feminine în lungime de 5-8 cm. Ei se foloseau ca zei ai familiei, sau erau purtaţi pe corp ca vrajă protectoare. Deoarece cei mai mulţi dintre ei reprezintă zeităţi goale ale căror semne sexuale sunt accentuate, se credea, probabil, că ele promovează fertilitatea. Acesta poate fi motivul pentru care Rahela i-a iubit în mod deosebit. Textele cuneiforme de la Nuzi din Mesopotamia au scos la iveală că zeii de familie erau moşteniţi de fiii adoptiv,i numai dacă la moartea tatălui nu erau de faţă nici unul dintre fiii adevăraţi. Dacă un om avea fii, zeii lui nu puteau trece la fiicele lui. De aceea, Rahela nu avea nici un drept la zeii de familie ai tatălui ei, după cum Iacov a recunoscut pe faţă (Geneza 31,32). Oricare ar fi fost motivul furtului Rahelei, el dovedeşte că credinţa ei în Dumnezeul lui Iacov (cap. 30,8.9.23) era numai superficială şi că ea mai era încă ataşată de religia tatălui ei. Vechea tradiţie iudaică că ea a luat idolii din casa tatălui ei spre a-l împiedica să le mai slujească cu greu merită să fie luată în considerare. 31:20 şi Iacov a înşelat pe Laban, Arameul, căci nu l-a înştiinţat de fuga sa. Iacov a înşelat. Literal ,,el a înşelat inima lui Laban arameul”, sau ,,el a păcălit pe Laban” (RSV). Pentru expresia ,,Sirianul” însemnând ,,arameul” vezi comentariul pentru cap. 25,20. 31:21 A fugit astfel cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut Râul (Eufrat), şi s-a îndreptat spre muntele Galaad. A trecut râul. Eufratul, renumitul râu al timpurilor biblice (1 Regi 4,21; Ezra 4,10.16). Cum a reuşit Iacov să traverseze Eufratul cu turmele sale, mai ales primăvara, nu se ştie (Geneza 31,19). Există, desigur, vaduri în diferite locuri de-a lungul râului în această împrejurime. Destinaţia cea mai apropiată a lui Iacov a fost Galed, regiune muntoasă de la sud de râul Există, desigur, vaduri în diferite locuri de-a lungul râului în această împrejurime. Destinaţia cea mai apropiată a lui Iacov a fost Galed, regiune muntoasă de la sud de râul Yarmuk. Galed este amintit aici ţinând seama de faptul că Laban l-a ajuns acolo. Numele Galed i-a fost dat de Iacov cu această ocazie (v.47). Vechiul nume este necunoscut. 31:22 A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit. Verset ce nu a fost comentat. 31:23 Laban a luat cu el pe fraţii săi, l-a urmărit cale de şapte zile, şi l-a ajuns la muntele Galaad. L-a urmărit. Deoarece, după două sau trei zile, Laban a aflat de fuga lui Iacov (v.22) şi l-a ajuns după o urmărire de şapte zile, rezultă că cei doi s-au întâlnit la nouă sau zece zile după plecarea lui Iacov din împrejurimile Haranului. Munţii din Galed se află la peste 275 de mile (442 km) de Haran, distanţă care poate fi străbătută de cămile iuţi în şapte zile, timpul necesar pentru Laban. Ar fi fost imposibil să mâne turmele şi cirezile o aşa distanţă în acel interval de timp, deoarece nu puteau parcurge mai multe decât 9 sau 10 mile pe zi. După câte se pare, Laban nu l-a urmat pe fugar îndată ce a aflat de fuga lui. El ştia că Iacov nu putea înainta decât încet (cap. 33,13-14) şi că din cauza aceasta nu avea nevoie să se grăbească. Deoarece Rahela luase idolii familiei tatălui ei, plecarea ei trebuie să fi fost din Haran, unde se afla casa tatălui ei (cap. 29,4.5). Faptul că Laban ştia că i se furaseră idolii sugerează ideea că el trebuie să se fi întors acasă înainte de a-l urmări pe Iacov. Poate că a terminat tunsul oilor lui, a încheiat festivităţile care îl însoţeau şi a aranjat paza turmelor pe care le părăsise Iacov înainte de plecarea din Haran. Timpul care a trecut între ştirea despre fuga lui Iacov şi plecarea lui este foarte cu putinţă să fi fost de 30 de zile sau mai mult. 31:24 Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Laban, Arameul, şi i-a zis: Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov! Dumnezeu s-a arătat... lui Laban. În felul cel mai neaşteptat, ,,Dumnezeu a împlinit făgăduinţa făcută lui Iacov cu 20 de ani mai înainte (cap. 28,15.20.21). Este neobişnuit ca Dumnezeu să Se fi descoperit unui idolatru într-un astfel de vis. Laban, care făcuse cunoştinţă cu religia lui Avraam prin bunicul său Nahor, prin Eliezer, servul lui Avraam (cap. 24,31.50) şi, mult mai recent, prin îndelungata asociere cu propriul nepot, L-a recunoscut pe adevăratul Dumnezeu în cel care i-a vorbit în visul lui cu o noapte mai înainte de a ajunge la Iacov (v.29). O vorbă rea. Această expresie, literal ,,de la bine la rău” este proverbială (Geneza 24,50; 2 Samuel 13,22). Laban nu trebuia să-l oblige pe Iacov să se întoarcă, nici prin forţă, nici prin vreo tentaţie atrăgătoare. 31:25 Laban a ajuns dar pe Iacov. Iacov îşi întinsese cortul pe munte; Laban şi-a întins şi el cortul cu fraţii lui, pe muntele Galaad. Verset ce nu a fost comentat. 31:26 Atunci Laban a zis lui Iacov: Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai înşelat, şi mi-ai luat fetele ca pe nişte roabe luate cu sabia? Verset ce nu a fost comentat. 31:27 Pentru ce ai fugit pe ascuns, m-ai înşelat, şi nu mi-ai dat de ştire? Te-aş fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei şi al cântecelor, în sunet de timpane şi alăută. Pentru ce ai fugit. Ajungându-l pe Iacov, Laban a jucat rolul unui tată blând, dar grav insultat şi adânc rănit. N-a înţeles Iacov cât de uşor putea Laban să-l oblige să se întoarcă în Haran? Faptul că Laban vorbea cu el la modul general, în loc să-l trateze aşa cum probabil că merita, Iacov îl atribuia exclusiv intervenţiei Dumnezeului părinţilor lui cu o noapte înainte. De ce trebuia ca dorinţa înfocată a lui Iacov de a se întoarce la tatăl său să-l ducă să fure idolii socrului său? Aceasta a fost singura plângere legitimă a lui Laban, o suliţă ascuţită, ţintită să lovească tare şi bine. Poate că Iacov îl îndemnase pe socrul său să renunţe la idolii lui păgâneşti, arătând că idolii nu erau decât un fals, şi să primească adevărata religie. Acum, se părea că el însuşi trebuie să fi câştigat încredere în idolii casei lui Laban, nefiind dispus să părăsească Haranul fără ei! Era această josnică faptă de furt compatibilă cu ce pretinsese el a crede timp de 20 de ani. 31:28 Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fetele! Ca un nebun ai lucrat. Verset ce nu a fost comentat. 31:29 Mâna mea este destul de tare ca să vă fac rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută: Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov! Verset ce nu a fost comentat. 31:30 Dar acum, o dată ce ai plecat, pentru că te topeşti de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii mei? Verset ce nu a fost comentat. 31:31 Drept răspuns, Iacov a zis lui Laban: Am fugit, fiindcă mi-era frică, gândindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale. Verset ce nu a fost comentat. 31:32 Dar să piară acela la care îţi vei găsi dumnezeii tăi! În faţa fraţilor noştri, cercetează şi vezi ce-i la mine din ale tale, şi ia-ţi-l. Iacov nu ştia că Rahela îi furase. Să piară. În apărarea grabnicei şi tainicei lui plecări Iacov a invocat ca scuză teama, o mărturisire sinceră şi cinstită. Cât despre acuzaţia de furt, Iacov s-a supus prevederilor legii Mesopotamiei. Aceasta prevedea pedeapsa cu moartea pentru anumite feluri de furt, cuprinzându-l şi pe acela al obiectelor sfinte (Codul lui Hammurabi, sec. 6). În faţa fraţilor noştri. Aceasta era o referire la rudele lui Laban (v.23), fraţii lui Iacov prin căsătorie. 31:33 Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leii, în cortul celor două roabe, şi n-a găsit nimic. A ieşit din cortul Leii, şi a intrat în cortul Rahelii. În cortul celor două roabe. Acest text îngăduie să se arunce o privire interesantă asupra obiceiului vremii, datorită căruia nu numai soţii şi soţiile, ci fiecare femeie individuală şi concubină avea un cort separat. 31:34 Rahela luase idolii, îi pusese sub samarul cămilei, şi şezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic. Samarul cămilei. A judeca după corespondentul lui modern, probabil că era făcut din papură împletită şi se asemăna cu un coş sau leagăn. Pe fund se aplica un covoraş şi era apărat de vânt, ploaie şi soare cu ajutorul unui acoperiş şi perdele. Lumina pătrundea prin deschizături laterale. Acoperindu-şi furtul cu rafinament şi înşelăciune, Rahela s-a dovedit a fi o adevărată fiică a lui Laban. Cât de puţin se imprimase religia soţului ei în caracterul ei! La drept vorbind, desigur, că el însuşi cu greu putea să fie un model de virtute. 31:35 Ea a zis tatălui său: Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula înaintea ta; căci mi-a venit rânduiala femeilor. A căutat peste tot, dar n-a găsit idolii. Nu mă pot scula. Obiceiul oriental şi politeţea cereau copiilor de orice rang şi vârstă să se ridice în prezenţa părinţilor lor (Levitic 19,32; 1 Regi 2,19). De aceea, scuza Rahelei era cu greu justificată. Rânduiala femeilor. O parafrazare pentru menstruaţie (compară cu cap. 18,11), care sub legislaţia mozaică de mai târziu atrăgea necurăţie ceremonială (Levitic 15,19). Faptul că această regulă specială era în vigoare înainte de legea mozaică, cel puţin printre aramei, se poate deduce din acest pasaj. Faptul că Laban nu i-a pretins Rahelei să se ridice în picioare, încât el să poată cerceta ,,echipamentul cămilei”, poate că s-a datorat temerii de pângărire. Nu a găsit idolii. Repetată de trei ori, această expresie scoate în evidenţă amănunţita cercetare a lui Laban şi succesul Rahelei de a scunde obiectele furate. 31:36 Iacov s-a mâniat, şi a certat pe Laban. A luat din nou cuvântul, şi i-a zis: Care este nelegiuirea mea şi care este păcatul meu, de mă urmăreşti cu atâta înverşunare? Iacov s-a mâniat. Laban ştia că idolii familiei sale au dispărut o dată cu plecarea lui Iacov, de aceasta el era sigur. În ciuda visului din noaptea trecută, se poate că el urzea încă intrigi spre a-l pune pe Iacov în defensivă. Acesta din urmă căzuse de bunăvoie de acord să-l predea lui Laban pe oricare ar fi fost găsit vinovat (v.32). Poate că Laban spera să arunce asupra lui răspunderea faptei, direct sau indirect, să forţeze situaţia şi dacă putea prin aceasta să mai asigure întoarcerea lui Iacov. Se pare că Laban îşi dădea seama că vina din partea lui Iacov ar fi îndepărtat de la el mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu. O dată cu prăbuşirea completă a învinuirilor lui Laban, Iacov ne mai fiind în defensivă, forţează acum cauza sa împotriva unui Laban blajin şi supus. Slujirea lui la Laban a fost în afara oricărei critici, fapt pe care nici chiar Laban nu a îndrăznit să-l nege (v.43). 31:37 Mi-ai scormonit toate lucrurile, şi ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi, ca să judece ei între noi amândoi! Verset ce nu a fost comentat. 31:38 Iată, am stat la tine două zeci de ani; oile şi caprele nu ţi s-au stârpit, şi n-am mâncat berbeci din turma ta. Verset ce nu a fost comentat. 31:39 Nu ţi-am adus acasă vite sfâşiate de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua, sau ce mi se fura noaptea. Îmi cereai înapoi. Iacov avea un motiv legal să se plângă împotriva lui Laban, pentru că i-a pus în sarcină animalele pierdute din cauza fiarelor sălbatice sau hoţilor. Această practică era contrară vechilor legiuiri din Mesopotamia, pentru că aşa cum arată Codul lui Hammurabi (sec. 267), un păstor trebuia să plătească numai acele pierderi care se datorau propriei neglijenţe. 31:40 Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig, şi-mi fugea somnul de pe ochi. Verset ce nu a fost comentat. 31:41 Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit patrusprezece ani pentru cele două fete ale tale, şi şase ani pentru turma ta, şi de zece ori mi-ai schimbat simbria. Verset ce nu a fost comentat. 31:42 Dacă n-aş fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi osteneala mâinilor mele, şi ieri noapte a rostit judecata. De care se teme Isaac. Apare ciudat faptul că Iacov a menţionat aceasta ca adaos la ,,Dumnezeul lui Avraam”, deoarece după câte se pare amândouă expresiile se referă la aceeaşi Persoană. Probabil că acest lucru s-a datorat faptului că experienţa religioasă a lui Avraam nu era în realitate aşa de aproape de el ca aceea a tatălui său Isaac. Avraam murise de mult, în timp ce Isaac mai trăia şi practica ,,temerea” de Dumnezeu. Se pare că aici cuvântul ,,temere” este folosit ca un alt nume pentru Iehova, şi ar trebui redat ,,Temere” ca şi în RSV. Folosirea acestei expresii aici şi în versetul 53 sugerează adânca impresie făcută asupra lui Iacov de devoţiunea cu care Isaac practica religia sa. Ieri noapte a rostit judecata. Iacov i-a atras atenţia că prin avertizarea dată lui Laban în visul din noaptea trecută, Dumnezeu pronunţase deja sentinţa asupra chestiunii în discuţie dintre ei. Cu toate că el nu a spus aşa, Iacov poate că a înţeles intervenţia divină în favoarea lui, aprobarea lui Dumnezeu pentru tot ce el făcuse spre a-şi înmulţi averile. Poate că el s-a gândit că, deoarece nu a făcut decât să întâmpine şiretenia cu şiretenie şi înşelătoria cu înşelătorie, Laban nu avea dreptul să-l pedepsească, sau să aştepte despăgubiri. Atenuarea comportamentului lui Iacov se poate găsi în tratamentul neomenos al socrului său, dar faptul că Dumnezeu l-a ocrotit împotriva răzbunării, nu justifică felul în care el a procedat (Proverbe 20,22; Romani 12,17; 1 Tesaloniceni 5,15. 31:43 Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov: Fiicele acestea sunt fiicele mele, copiii aceştia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea, şi tot ce vezi este al meu. Şi ce pot face eu azi pentru fiicele mele, sau pentru copiii lor, pe care i-au născut? Copiii aceştia. Laban a recunoscut în mod tacit adevărul cuvintelor lui Iacov şi a recunoscut că el nu avea un bun temei pentru a se plânge. El nu a putut face altceva decât să accepte situaţia existentă şi despărţirea inevitabilă ca urmare a acesteia. Totuşi, spiritul său îngâmfat a mai izbucnit o dată când a pretins toate averile lui Iacov. Pentru cei 20 de ani de muncă harnică ai lui Iacov, de pe buzele lui Laban nu a ieşit nici un cuvânt de consideraţie sau de apreciere. În loc de aceasta, el şi-a însuşit rolul unui binefăcător cu inimă largă şi nobilă, care niciodată nu se va gândi să-şi trateze proprii lui copii cu mai puţin decât mărinimie. 31:44 Vino, să facem amândoi un legământ, şi legământul acesta să slujească de mărturie între mine şi tine! Să facem... un legământ. Cu această dispoziţie sufletească, Laban a propus un tratat formal de prietenie. Acesta a putut fi sugerat şi de teama că Iacov putea să se împace cu Esau şi să se întoarcă să-şi ia revanşa (v.52). Nu este necesar să presupunem împreună cu unii comentatori că v.4 nu este complet în forma lui actuală şi că înainte de ,,acesta” se găsea mărturia propusă sau Dumnezeu a cărui prezenţă era presupusă. ,,Acesta” se poate referi tot atât de bine la ,,legământul”, întocmit – cum se obişnuia în Mesopotamia – în forma unei plăci comemorative cuneiforme, pecetluită şi semnată de cele două părţi şi de rudele lor. 31:45 Iacov a luat o piatră, şi a pus-o ca stâlp de aducere aminte. Stâlp. Iacov şi-a arătat consimţământul lui la propunerea lui Laban, procedând de îndată la ridicarea unei pietre de aducere aminte asemănătoare aceleia de la Betel (cap. 28,18). Amândouă grupurile s-au unit la adunarea de pietre pentru a fi folosite ca masă pentru prânzul legământului. 31:46 Iacov a zis fraţilor săi: Strângeţi pietre. Ei au strâns pietre, şi au făcut o movilă; şi au mâncat acolo pe movilă. Verset ce nu a fost comentat. 31:47 Laban a numit-o Iegar-Sahaduta (Movila mărturiei), şi Iacov a numit-o Galed (Movila mărturiei). Iacov a numit-o Galed. Amândouă numele, unul în aramaică şi altul în ebraică au practic acelaşi semnificaţie, o ,,movilă a mărturiei”. Faptul că cele mai vechi inscripţii aramaice nebiblice nu ajung înapoi până pe vremea lui Iacov, ci datează dintr-o perioadă mai târzie, nu dovedeşte inexistenţa limbii aramaice în secolul al XVII-lea î.Hr. Cele mai vechi dovezi nebiblice pentru existenţa unei astfel de limbi constă din anumite cuvinte aramaice găsite în tăbliţele alfabetice cuneiforme din vechiul Ugarit în Siria, datând din secolul al XV-lea î.Hr. De aceea, Biblia noastră conţine cea mai veche dovadă cunoscută a cuvintelor aramaice. Fiecare dintre cei doi bărbaţi a dat acestui monument un nume în limba proprie, cele două fiind identice în semnificaţie. Deoarece mai târziu regiunea a devenit o posesiune a lui Israel, i-a fost dat numele ebraic Galed (Galaad)! Aceasta nu cuprinde numai împrejurimile muntelui Galaad, ci toată partea muntoasă a ţării de sus la est de Iordan dintre râurile Yarmuk şi Iaboc. 31:48 Laban a zis: Movila aceasta să slujească azi de mărturie între mine şi tine! De aceea i-au pus numele Galed. Verset ce nu a fost comentat. 31:49 Se mai numeşte şi Miţpa (Veghere), pentru că Laban a zis: Domnul să vegheze asupra mea şi asupra ta, când ne vom pierde din vedere unul pe altul. Miţpa. Locul a mai primit şi o altă denumire, Miţpa, însemnând ,,cetate de veghere”. El a devenit ceva mai târziu locul unei cetăţi care îşi trage numele ,,stâlpul de mărturie” ridicat de Laban şi rudele sale (Judecători 10,17; 11,11.29.34). Această cetate a fost pentru un timp reşedinţa judecătorului Iefta (Judecători 11,34). Domnul să vegheze. Faptul că Laban L-a chemat pe Iehova, veghetorul ceresc, să le ocrotească pe fiicele lui, nu dovedeşte că el L-a acceptat pe Iehova ca reprezentant al drepturilor sale. În concepţia lui tribală despre divinitate, Laban era dispus să admită puterea Dumnezeului lui Iacov, cel puţin în Canaan, dacă nu în Haran. Ce putea face altceva, mai ales după visul din noaptea trecută? Se mai poate ca el să fi spus lucrul acesta cu gândul că numai Iehova putea să lege conştiinţa lui Iacov. 31:50 Dacă vei asupri pe fetele mele, şi dacă vei mai lua şi alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine şi tine. Dacă vei asupri. În ciuda predispoziţiilor sale egoiste, instinctul patern al lui Laban l-a făcut gelos pentru binele fiicelor lui şi grijuliu cu privire la viitorul lor. Lucrul acesta pare puţin cam ciudat în lumina propriei purtări (v.15); Laban el însuşi fusese cauza stării de poligam a lui Iacov. Dar acestea, ca să spunem aşa, erau toate în sânul familiei. Iar dacă Iacov avea să-şi ia alte neveste, afecţiunea şi moştenirea care ar fi putut reveni fiicelor sale şi copiilor lor ar fi astfel micşorate. Laban a rămas materialist până la capăt. 31:51 Laban a zis lui Iacov: Iată movila aceasta, şi iată stâlpul acesta, pe care l-am ridicat între mine şi tine. Movila aceasta. Dacă vreunul dintre ei avea să se răzbune în viitor asupra celuilalt, acest monument avea să fie martorul pactului lor de prietenie. După cum în această ocazie intenţia ostilă a fost înfrântă, tot aşa şi în viitor, aducerea aminte a evenimentelor trebuia să împiedice orice expediţie de represalii posibilă. Din punctul de vedere al lui Laban, el făcea un mare sacrificiu, îngăduindu-i lui Iacov să scape nevătămat, pentru că rapida creştere a bogăţiei şi puterii lui Iacov, împreună cu o posibilă împăcare cu Esau, întuneca într-adevăr orice posibilitate a lui Laban de a-l birui pe Iacov în viitor. 31:52 Movila aceasta să fie martoră şi stâlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stâlpul acesta, ca să ne facem rău. Verset ce nu a fost comentat. 31:53 Dumnezeul lui Avraam şi al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece între noi. Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac. Dumnezeul tatălui lor. Se cunoaşte din Iosua 24,2 şi din existenţa idolilor în casa lui Laban (Geneza 31,30, 35), că rudele lui Avraam din Mesopotamia se închinau la alţi dumnezei. Aceasta ar putea să pară că ,,Dumnezeul lui Nahor” nu putea fi Iehova. Însă se ştie, de asemenea, că Nahor ,,nutrea cunoştinţa şi închinarea la adevăratul Dumnezeu” (PP 171) alături de idolatria sa. Verbul ,,judece” este la plural, temei aparent al punctului de vedere că Laban vorbea despre doi dumnezei diferiţi. Cu toate acestea LXX, Peşita şi Vulgata redau ,,judece” la singular, recunoscând pe Dumnezeul lui Avraam şi pe Dumnezeul lui Nahor ca fiind unul şi acelaşi. S-ar părea că Laban încerca să realizeze unirea dintre el şi Iacov, acum când despărţirea era inevitabilă, atrăgând atenţia că bunicii lor, Avraam şi Nahor şi Terah, străbunicul lor se închinaseră la acelaşi Dumnezeu. De care se temea Isaac. Vezi comentariul pentru v.42. Se poate ca Moise să fi adăugat această expresie pentru a arăta clar că Iacov a ,,jurat” pe Iehova, şi nu pe vreunul din dumnezeii lui Nahor. 31:54 Iacov a adus o jertfă pe munte, şi a poftit pe fraţii lui să mănânce; ei au mâncat, şi au rămas toată noaptea pe munte. Iacov a adus o jertfă. Se pare că numai Iacov a participat la ritualurile de jertfă pe care le-a considerat esenţiale pentru ratificarea legământului. Laban nu a fost decât un observator, însă a luat parte din nou la ospăţul ceremonial pregătit de Iacov. 31:55 Laban s-a sculat dis-de-dimineaţă, şi-a sărutat nepoţii şi fetele, şi i-a binecuvântat. Apoi a plecat şi s-a întors la locuinţa lui. Şi-a sărutat nepoţii şi fetele. Luându-şi ultimul său rămas bun nu rezultă că Laban l-a sărutat şi pe Iacov, aşa cum făcuse când l-a întâlnit pentru prima oară (cap. 29,13). Deşi Laban şi Iacov s-au despărţit împăcaţi unul cu altul, iar nu ca vrăşmaşi, ei nu au fost întru totul cei mai buni prieteni. Şi i-a binecuvântat. Laban, a cărui fire apare ca fiind calmată ca rezultat al legământului, sau poate al ospăţului, ori a intenţiei de despărţire de fiicele sale, şi-a exprimat simţămintele în binecuvântarea de rămas bun asupra lor. În felul acesta, Laban dispare complet din naraţiunea biblică. O dată cu aceasta dispare orice contact dintre familia din Canaan şi rudele din Mesopotamia. Comentariile lui Ellen G. White 1-55 PP 190-194 1,2 PP 192 1-3 SR 90 3 PP 193 4-7 SR 90 7 PP 190 15 PP 189 19-23,26,27,29 PP 193 29 SR 91 38-40 PP 190 39 SR 91 40 DA 479 41,42 SR 91 42,44 PP 193 44-46 SR 92 49,51-53 PP 194; SR 92 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: