30:3 Ea a zis: Iată roaba mea Bilha; culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei, şi să am şi eu copii prin ea.
Iată roaba mea Bilha. Propunerea Rahelei, pe care Iacov a acceptat-o şi a şi adus-o la îndeplinire, era tot atât de păcătoasă ca şi aceea a Sarei (cap. 16,2), dar fără să mai aibă scuza Sarei, întrucât acum nu mai era vorba despre un moştenitor pentru Iacov. Chiar dacă ar fi existat într-adevăr un astfel de motiv, acesta tot nu ar fi justificat fapta care, chiar în cazul lui Avraam, fusese atât de categoric condamnată.
Să nască pe genunchii mei. Această declaraţie este considerată de mulţi comentatori ca un idiom ebraic care exprimă adopţia (vezi cap. 50,23). Este posibil că expresia îşi are originea într-un vechi obicei oriental prin care, la naşterea unui copil care urma să fie adoptat, cel care adopta copilul avea să-l primească ca pe al lui. Probabil că Rahela avea în mintea ei unul dintre aceste obiceiuri şi a plănuit să accepte copilul la naştere ca pe propriul ei fiu.