3:9 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i-a zis: Unde eşti?
Unde eşti? Adam, care întâmpinase întotdeauna cu bucurie apropierea divină era acum ascuns. Totuşi, el nu putea să se ascundă de faţa lui Dumnezeu, care îl cheamă pe Adam nu ca şi când nu ar cunoaşte locul său de ascunzătoare, ci pentru a-l determina să mărturisească. Adam a încercat să ascundă păcatul în spatele consecinţelor sale, neascultarea lui în spatele simţământului său de ruşine, spunându-I lui Dumnezeu că se ascunsese de ruşinea pentru goliciunea sa. Conştienţa lui despre efectele păcatului era mai pătrunzătoare decât păcatul însuşi. Aici asistăm pentru prima dată la confuzia dintre păcat şi pedeapsă, care este caracteristică omului în starea lui decăzută. Rezultatele păcatului sunt mai simţite şi mai nesuferite decât păcatul însuşi.