3:2 Femeia a răspuns şarpelui: Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.
Putem să mâncăm din rod. Este evident că Eva a înţeles întrebarea în cel de-al doilea sens discutat mai sus şi, în loc să se îndepărteze şi să fugă la soţul ei, a dat pe faţă semne de şovăială şi îndoială şi o bunăvoinţă de a discuta mai departe subiectul cu şarpele.
Dumnezeu a declarat: ,,În ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.” Eva a schimbat această declaraţie în, ,,ca să nu muriţi”. În schimbul unei depline siguranţe a pedepsei cu moartea ca urmare a călcării poruncii, femeia a declarat că moartea putea să urmeze unei astfel de fapte. Cuvântul ,,ca să nu”, pen, implică alarmă lăuntrică la gândul de a te juca cu ceva care se poate dovedi fatal, ascuns sub o presupusă atitudine cinică faţă de ideea că, într-adevăr, un astfel de lucru ar putea vreodată să se întâmple. Îndoiala şi ezitarea în vorbirea Evei, reflectând-o pe aceea a şarpelui, fac ca mobilul ascultării să fie, în general, frica de moarte mai degrabă decât iubirea lăuntrică faţă de binefăcătorul ei Creator. Un alt simptom de trezire a îndoielii în dreptatea absolută a poruncii lui Dumnezeu este faptul că Eva nu a menţionat numele pomului pe care ea cu siguranţă îl cunoştea. Vorbind despre locul acestui pom în termeni generali ca, aflându-se ,,în mijlocul grădinii”, ea l-a aşezat aproape în aceeaşi clasă cu ceilalţi pomi din grădina căminului ei.