3:21 Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele, şi i-a îmbrăcat cu ele.
Haine de piele. Înainte de a-i da afară din grădină, Dumnezeu le-a oferit o îmbrăcăminte mai trainică, potrivită pentru munca grea care le stătea în faţă şi ca o protecţie împotriva extremelor de căldură şi frig care au urmat după cădere (PP 61). Pieile erau, de asemenea, un mijloc continuu de aducere aminte a nevinovăţiei lor pierdute, a morţii ca plată a păcatului şi a Mielului făgăduit al lui Dumnezeu, care, prin propria moarte înlocuitoare, va îndepărta păcatele lumii. Cel care fusese însărcinat cu protecţia regnului animal, constata acum în mod nefericit că el însuşi le va lua viaţa unora dintre ele. Ele trebuiau să moară pentru ca el să poată trăi.
Serviciul jertfelor a fost instituit în momentul acesta, deşi aici nu s-a menţionat în mod special (PP 68; compară cu HLL 28). Istorisirea despre jertfele lui Cain şi Abel, relatată în capitolul următor, dovedeşte că primii copii ai lui Adam şi ai Evei cunoşteau bine acest ritual. Dacă Dumnezeu nu ar fi lăsat reguli precise cu privire la jertfe, aprobarea jertfei lui Abel şi dezaprobarea jertfei lui Cain ar fi fost arbitrare. Faptul că Cain nu L-a putut învinui pe Dumnezeu de părtinire este
o dovadă că atât el, cât şi fratele său, cunoşteau ce se cerea. Universalitatea jertfelor de animale din timpurile străvechi arată către o origine comună a acestor practici.