3:20 Adam a pus nevestei sale numele Eva: căci ea a fost mama tuturor celor vii.
Adam a pus nevestei sale numele Eva. Acest verset nu este o interpolare care deranjează în contextul istorisirii căderii şi a urmărilor ei, aşa cum susţin unii comentatori. Ea dovedeşte că Adam a crezut făgăduinţa cu privire la sămânţa femeii şi şi-a manifestat această credinţă prin numele pe care l-a dat soţiei sale.
Eva, chawwah. Chawwah înseamnă ,,viaţă” şi aici este tradus de LXX, Zoe. Aceasta este o veche formă semită, găsită şi în vechile inscripţii feniciene, dar care nu se mai folosea în limba ebraică pe timpul când a fost scrisă Biblia. S-a sugerată că indică faptul că Adam a vorbit o limbă semită veche. Dacă ar fi folosit un echivalent ebraic contemporan, Moise ar fi scris numele femeii chayyah în loc de chawwah, însă, redând numele într-o formă arhaică neobişnuită, el dovedeşte că ştiinţa lui se întindea până în trecutul îndepărtat. În cap. 4,1 din LXX, chawwah a fost tradus în mod aproximativ Eua, de unde vine şi românescul nostru ,,Eva”.
Ea a fost mama. Adam a dat numele de ,,cea vie” soţiei sale prin credinţă, văzând în ea pe ,,mama tuturor celor vii”, tocmai într-un timp când condamnarea sa abia fusese pronunţată. De asemenea, el a privit dincolo de mormânt şi a văzut în sămânţa făgăduită soţiei sale pe Unul care le va da înapoi lui şi urmaşilor lui nemurirea pe care o pierduseră în acea zi. În loc să o numească în starea lui abătută şi disperată – cum se putea aştepta în asemenea împrejurări – ,,mama celor condamnaţi”, el şi-a îndreptat ochii în credinţă spre Judecătorul său şi, înainte ca să îl aibă pe primul ei născut, o numeşte plin de speranţă ,,cea vie”. El avea, într-adevăr, credinţă ,,în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11,1).