3:19 În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce.
În sudoarea feţei tale. Munca grea care era de adăugat la împovărătoarea viaţă a omului este acum viu exprimată. Aceasta se referă în mod deosebit la agricultorul care trebuie să trăiască obţinând hrană pentru el şi familia sa dintr-un pământ care i se împotriveşte, dar se adresează în egală măsură şi tuturor celorlalte ocupaţii. De la căderea lui Adam, lucrările omeneşti pot fi îndeplinite numai prin trudă. Cu toate acestea, trebuie să fie recunoscut faptul că această pedeapsă a fost într-adevăr o binecuvântare ascunsă pentru fiinţele păcătoase. Când un om lucrează este, fără îndoială, cu mult mai departe de păcat, decât atunci când îşi petrece zilele în inactivitate. Truda şi munca dezvoltă caracterul şi îl învaţă pe om umilinţa şi conlucrarea cu Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care biserica creştină a găsit, în general, cei mai mulţi aderenţi credincioşi şi sprijinitori ai ei în clasa muncitoare. Munca, chiar atunci când este grea, nu trebuie să fie dispreţuită, ,,în ea se află o binecuvântare”.
Până te vei întoarce în pământ. Domnul l-a informat pe Adam că destinaţia lui sigură era mormântul. Omul a înţeles astfel că Planul de Mântuire (v.15) nu va împiedica pierderea vieţii sale prezente, ci oferea asigurarea unei vieţi noi. O dată cu schimbarea în natura lui Adam din nemurire condiţionată la starea de muritor a început împlinirea teribilei preziceri: ,,în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit”. Dacă prin îndurare omului nu i s-ar fi acordat o zi de har, moartea ar fi survenit într-o clipeală de ochi. Dreptatea divină cerea viaţa omului, îndurarea divină îi oferea omului o ocazie de a o recâştiga.