3:16 Femeii i-a zis: Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.
Voi mări foarte mult suferinţa. Expresia ,,suferinţa şi însărcinarea ta” este considerată în general ca fiind forma literară în care două expresii asemănătoare exprimă aceeaşi idee. Expresia ar putea fi citită astfel: ,,suferinţa sarcinii tale”. Chiar la început omului i se dăduse porunca ,,Creşteţi şi înmulţiţi-vă” (Cap. 1,28). Prin urmare, concepţia fusese intenţionat repetată ca o binecuvântare, nu ca un blestem. Însă intrarea păcatului însemna că de aici înainte sarcina va fi însoţită de durere.
Cu durere. Într-adevăr, durerile naşterii urmau să fie atât de mari, încât în Scriptură ele sunt un simbol al celui mai grozav chin al trupului şi al minţii (vezi Mica 4,9, 10; 1 Tesaloniceni 5,3; Ioan 16,21; Apocalipsa 12,2).
Dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău. Cuvântul ebraic shuq, ,,dorinţă”, înseamnă ,,a fugi după, a avea o râvnă puternică după un lucru”, arătând cea mai puternică dorinţă după el. Deşi oprimată de bărbat şi chinuită de durerile naşterii, femeia va simţi încă o mare dorinţă după bărbatul ei. Comentatorii sunt împărţiţi în opiniile lor, în ce priveşte faptul că această declaraţie face parte sau din pedeapsă. Se pare rezonabil să se spună că această ,,dorinţă” a fost dată pentru a uşura durerile sexului feminin şi pentru a lega inima soţului şi soţiei tot mai strâns.
El va stăpâni peste tine. Femeia a rupt legătura sa cu bărbatul hotărâtă de cer. În loc să fie un ajutor ,,potrivit” pentru el, ea a devenit seducătoarea lui. Aşadar, poziţia ei de egalitate cu bărbatul a fost pierdută. El urma să stăpânească asupra ei ca domn. Femeia este înfăţişată în Scriptură ca fiind ,,stăpânită” de domnul ei. Printre cele mai multe popoare ne-creştine, femeia a fost supusă în decursul veacurilor la degradare şi la o adevărată sclavie. Creştinismul, în ce priveşte binecuvântările Evangheliei, a aşezat femeia pe aceeaşi treaptă cu bărbatul (Galateni 3,28). Cu toate că bărbatul este capul familiei, principiile creştine îl vor conduce pe bărbat şi pe soţia lui la o experienţă de adevărată comuniune, în care fiecare este atât de devotat fericirii şi bunăstării celuilalt, încât niciodată nu se va întâmpla ca unul din cei doi să încerce să ,,stăpânească” peste celălalt (vezi Coloseni 3,18.19).