3:14 Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece, şi să mănânci ţărână.
Blestemat eşti. Blestemul păcatului nu rămâne numai asupra şarpelui, ci asupra întregului regn animal, totuşi el trebuia să suporte un blestem mai mare decât semenii lui. Altădată cel mai înţelept şi mai frumos dintre creaturi, şarpele era acum lipsit de aripi şi condamnat să se târască în ţărână.
Nu trebuie să presupunem că animalele neraţionale au constituit în felul acesta obiectul mâniei unui Dumnezeu răzbunător. Acest blestem era spre binele lui Adam, ca unul care avea ca scop să-l convingă despre îndepărtatele urmări ale păcatului. Acest lucru a provocat mari suferinţe inimii lui Dumnezeu când le-a văzut pe aceste fiinţe, al cărui protector se presupunea că este, împărtăşind urmările păcatului său (PP 68). Asupra şarpelui, care devenise pentru totdeauna simbolul răului, blestemul a căzut mult mai greu – nu atât de mult încât el să sufere, cât spre a fi pentru om un simbol al urmărilor păcatului. Nu este de mirare că majoritatea oamenilor simt repulsie şi spaimă în faţa unui şarpe.
Să mănânci ţărână. Faptul că astăzi şerpii nu se hrănesc cu ţărână i-a făcut pe comentatorii critici să declare că cei din vechime s-au înşelat crezând că acest animal târându-se tot timpul pe pântecele lui şi trăind chiar în pustiuri unde abia se găseşte ceva hrană, se hrănea cu ţărână. Această concepţie greşită l-a influenţat pe autorul Genezei, spun ei, să formuleze blestemul pronunţat asupra şarpelui spre a se armoniza cu această concepţie populară. Cercetătorii conservatori au încercat mai mult sau mai puţin nereuşit să dovedească faptul că şarpele mănâncă şi ţărână, atunci când îşi consumă hrana. Dar nu se poate spune acelaşi lucru despre multe alte animale care culeg hrana lor de pe pământ? Această problemă dispare dacă luăm în considerare expresia ,,să mănânci ţărână” la modul figurat. La vechile popoare se folosea acest sens, după cum arată literatura şi scrierile lor recent descoperite. Mitul păgân despre coborârea lui Iştar în lumea de jos vorbeşte despre oameni blestemaţi spunând că ,,ţărână este mâncarea lor şi lut hrana lor”. În blestemele pronunţate asupra vrăşmaşilor, este afirmată iarăşi şi iarăşi dorinţa ca ei să mănânce ţărână. În vechiul imn de luptă din Ţara Galilor, ,,Marşul bărbaţilor din Harlech”, vrăşmaşilor le este aruncată batjocura, ,,Ei să muşte pământul”. În lumina aceasta, expresia ,,să mănânci ţărână toate zilele vieţii tale”, înseamnă simplu ,,cel mai blestemat să fii dintre toate creaturile”.