29:35 A rămas iarăşi însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: De data aceasta, voi lăuda pe Domnul. De aceea i-a pus numele Iuda (Lăudat fie Domnul). Şi a încetat să mai nască.
Iuda. Naşterea celui de-al patrulea fiu al lui Lea a făcut-o să strige: ,,De data aceasta voi lăuda pe Domnul”, ca şi când ar fi ştiut prin intuiţie că el avea să fie strămoşul regilor lui Israel şi al lui Mesia. Aşa că ea l-a numit Iuda, ,,cel lăudat”. Bucuria Leii era deplină.
Şi a încetat să mai nască. Adică, numai pentru un timp. Iacov, în ciuda propriilor sentimente, nu putea să nu o aprecieze acum pe Lea ca mamă a patru copii, chiar dacă nu o iubea aşa de mult ca soţie. Pentru ca Lea să nu fie prea exaltată de bucurie datorită sorţii ei fericite, sau ca să nu uite că Dumnezeu o binecuvântase, şi pentru ca Rahela să nu fie descurajată peste măsură, Dumnezeu a intervenit din nou. Probabil că s-a realizat un oarecare echilibru de iubire.
Lea trebuie să fi fost o femei evlavioasă, o soţie devotată şi o mamă credincioasă. În conformitate cu raportul sacru, ea a amintit numele lui Iehova în legătură cu naşterea a trei dintre primii patru copii ai ei. Deşi dintr-o familie idolatră, ea trebuie să fi acceptat religia soţului ei, devenind o credincioasă sinceră a lui Iehova. În contrast, convertirea Rahelei se pare că nu a fost ceva mai mult decât o schimbare superficială. În timp ce în aparenţă a acceptat religia soţului ei, inima ei a rămas ataşată de vechii idoli ai familiei, până acolo încât i-a furat, când a fost vremea să plece din căminul părintesc (cap. 31,19). În diferite ocazii, purtarea ei se află în contrast evident cu aceea a Leii şi se pare că reflectă mai mult un spirit egoist (vezi cap. 30,1-3.8.15). Nu încape îndoială superioritatea de caracter a lui Lea, cât şi sinceritatea şi evlavia ei, care este posibil să fi adus o schimbare în atitudinea lui Iacov faţă de ea (vezi cap. 31,4, 14; 49,31).Comentariile lui Ellen G. White
1-30 PP 188-190
1,10-14 PP 188
18 SR 89
18-20 PP 188, 237
25-30 PP 189, 237; SR 89