29:13 Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a alergat înainte, l-a îmbrăţişat, l-a sărutat, şi l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate.
A istorisit lui Laban. Acum Laban a fost sensibil la venirea unei rude apropiate, tot aşa de mult cum fusese şi la sosirea lui Eliezer cu 97 de ani mai înainte (cap. 24,30.31). Aceeaşi cordialitate şi ospitalitate este scoasă în evidenţă. ,,Toate cele întâmplate” probabil că se referă la ceea ce l-a învăţat mama lui să spună, ca să dovedească legătura lui de rudenie, precum şi să arate cauza şi scopul exilului său de acasă. Dacă nu ar fi spus adevărul, cum putea el să explice aparenta lui sărăcie? Pentru ce el, fiu de părinţi bogaţi, să ajungă în Haran pe jos fără daruri şi fără slujitori? Cât de cu totul diferită fusese sosirea servului lui Avraam cu mult timp în urmă!