27:39 Tatăl său Isaac a răspuns, şi i-a zis: Iată! Locuinţa ta va fi lipsită de grăsimea pământului Şi de roua cerului, de sus.
Tatăl său a răspuns. Mişcat de plânsul patetic al iubitului său fiu Esau, Isaac s-a supus faţă de pasionatul lui apel. Isaac a vorbit încă o dată, poate prin inspiraţie de data aceasta, despre soarta viitoare a lui Esau. Totuşi, această declaraţie nu este numită o ,,binecuvântare”. În realitate, acesta era un blestem atenuat.
Locuinţa ta. Literal, ,,locuinţa ta va fi (de la, min) grăsimea pământului şi (de la) roua cerului”. După KJV, ,,binecuvântarea” lui Esau apare să fie în mod substanţial o repetare a binecuvântării vremelnice dată lui Iacov. Există, la drept vorbind, unele deosebiri importante, ca omisiunea lui ,,grâu şi vin din belşug” şi a numelui lui Dumnezeu.
Traducerea KJV este gramatical posibilă. Totuşi, prepoziţia ,,de la”, min, înseamnă şi ,,departe de”. Atunci ceea ce a înţeles Isaac a fi ,,locuinţa ta va fi departe de grăsimea pământului şi departe de roua cerului”, semnificaţie care, în contrast cu ţara Canaanului, căminul edomiţilor ar fi o regiune nefertilă. O astfel de traducere nu numai că este în acord cu construcţia ebraică, ci este în mod hotărât mult mai potrivită cu contextul şi cu faptele istorice: (1) Aceasta este o potrivită descriere a caracterului de tristeţe şi de asemănare de deşert a Idumeii, căminul urmaşilor lui Esau.
(2) Aceasta corespunde şi cu afirmaţia lui Isaac că orice binecuvântare fusese deja acordată lui Iacov şi evită să o mai întoarcă de la el (v.33, 37). (3) Aceasta explică jocul de cuvinte ,,grăsime” şi ,,rouă” care descriu aici o stare de lucruri hotărât opusă aceleia declarată a fi partea sorţii lui Iacov (v.28). Această interpretare tratează prepoziţia min din v.39 în mod deosebit de acea din v.28. Totuşi, frazeologia diferită a celor două versete sugerează că în v.39 Isaac face un joc de cuvinte mai înţelept. Faptul că Isaac nu aminteşte aici numele lui Dumnezeu arată că această pronunţare a fost făcută din autoritatea proprie şi nu prin inspiraţie – cum a fost acea adresată lui Iacov.