27:32 Tatăl său Isaac i-a zis: Cine eşti tu? Şi el a răspuns: Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau.
Cine eşti tu? Iacov a primit binecuvântarea şi a plecat îndată de la tatăl său, când a intrat Esau. Trebuie ca şocul să-l fi zguduit pe Isaac. După cum s-ar părea, el a văzut în incident intervenţia Providenţei şi a considerat că o încercare din partea lui de a continua să acţioneze împotriva voinţei lui Dumnezeu ar fi zadarnică. El ştia că nu poate face acest lucru, de aceea, nu avea nici să retragă binecuvântarea de la Iacov, nici să caute să-i aplice un blestem. Probabil că Isaac a înţeles propria răspundere pentru această situaţie rea şi nu l-a mai mustrat pe Iacov? După cum Esau lucrase independent de părinţii săi în alegerea unei soţii, tot aşa Isaac lucrase independent de Dumnezeu în încercarea de a-l alege pe moştenitorul său. Asemenea lui Balaam, Isaac s-a văzut neputincios să întoarcă binecuvântarea lui Dumnezeu de la cineva menit să o primească (vezi Numeri 22,35; 23,8.11.12).