27:27 Iacov s-a apropiat, şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat, şi a zis: Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unui câmp, pe care l-a binecuvântat Domnul.
L-a binecuvântat. Binecuvântarea însăşi, ca şi toate declaraţiile de acest fel (vezi Geneza 49, Deuteronom 33), este în stilul poetic ebraic. Acesta constă în propoziţii paralele al căror stil şi gramatică sunt specifice poeziei. Mirosul de câmp şi pădure al hainelor pe care le purta Iacov au sugerat minţii patriarhului un tablou al viitorilor urmaşi ai fiului său. Lui Isaac i se părea că îl vede în posesia Ţării Făgăduinţei şi în deplina bucurie a binecuvântărilor ei însoţitoare. O menţiune specială este făcută despre ,,roua din cer”, pentru că în ţările răsăritene, unde ploaia este atât de puţină, roua este indispensabilă pentru creşterea roadelor pământului. Ea este adesea amintită ca un izvor de binecuvântare (Deuteronom 33,13.28; Osea 14,5; Zaharia 8,12).