27:1 Isaac îmbătrânise, şi ochii îi slăbiseră, aşa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis: Fiule! Iată-mă, i-a răspuns el.
Isaac îmbătrânise. Din considerentele următoare, Isaac trebuie să fi fost în vârstă de 137 de ani când au avut loc evenimentele descrise în acest capitol. Esau era deja căsătorit (v.46). Aceasta s-a întâmplat când Isaac avea 100 de ani (vezi cap. 26,34; 25,26). Dar, după cum se va vedea, evenimentele raportate aici trebuie să se fi întâmplat mult mai târziu după aceea. Iacov era de 130 de ani când a mers în Egipt (cap. 47,9), iar fiul său Iosif de 39. Aceasta reiese clar din faptul că cel din urmă era de 30 de ani când a intrat în slujbă la Faraon (cap. 41,46) şi că din acel timp trecuseră 7 ani de belşug şi 2 ani de lipsă (cap. 41,54; 45,6). Aceşti nouă ani trebuie să fie adăugaţi la cei 30, ceea ce face ca Iosif să fie în vârstă de 39 de ani. Prin urmare, Iacov a fost în vârstă de 91 de ani când s-a născut Iosif. Aceasta a avut loc la sfârşitul celor 14 ani de slujire a lui Iacov în casa lui Laban (cap. 29,18.27; 30,25); de aceea, Iacov era în vârstă de 77 de ani când a fugit în Haran. Deoarece fuga lui Iacov probabil că urmat curând după întâmplările din acest capitol şi tatăl său Isaac era în vârstă de 60 de ani când s-a născut Iacov (cap. 25,26), vârsta lui Isaac din cap. 27 trebuie să fi fost de vreo 137 de ani. Isaac a mai trăit timp de încă 43 de ani până la înaintata vârstă de 180 de ani (cap. 35,28).