25:34 Atunci Iacov a dat lui Esau pâine şi ciorbă de linte. El a mâncat şi a băut; apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut.
A nesocotit dreptul lui de întâi născut. Pentru Esau singurul lucru de valoare a fost satisfacerea momentană a poftei; binecuvântările spirituale viitoare păreau îndepărtate şi ireale. Prin acest fapt, el s-a dovedit a fi ,,lumesc” [(nereligios) Evrei 12,16], insensibil la lucrurile spirituale. El nu se îngrijea de nimic decât de satisfacerea dorinţelor senzuale. Ca şi un animal fără minte, şi-a întemeiat hotărârile sale doar pe semnificaţia consideraţiilor de moment. Măsura până la care o persoană este dispusă să jertfească dorinţele prezente pentru bunuri viitoare este un indicator precis al maturizării emoţionale şi spirituale. Pe această bază, numai creştinul poate deveni întotdeauna matur pe deplin, pentru că numai el este dispus să piardă tot ce are de oferit această viaţă, ca să poată fi considerat vrednic pentru viaţa care va veni (vezi 2 Corinteni 4.17.18; Filipeni 3,7-15; Fapte 20,24; Luca 20,34.35; Evrei 11,10). Felul uşuratic în care Esau şi-a vândut dreptul de întâi născut pentru un blid de linte a dovedit că el nu era potrivit ca să devină moştenitorul milostivei făgăduinţe a lui Dumnezeu. În timp ce purtarea lui Iacov nu poate fi trecută cu vederea, aceea a lui Esau merită condamnarea cea mai severă. Iacov s-a pocăit şi a fost iertat; Esau nu a primit iertarea, pentru că pocăinţa lui a constat numai dintr-un regret pentru rezultatele faptei lui necugetate, nu pentru fapta în sine (Evrei 12,16, 17; PP 181).Comentariile lui Ellen G. White
19-34 PP 177-179; SR 87
23 PP 181, 196; SR 88
28 PP 177
29-33CH 110
29-34 2T 38
32 PP 179
34 PP 179, 208