25:31 Iacov a zis: Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut!
Vinde-mi astăzi dreptul tău de întâi născut. Iacov cunoştea din profeţia îngerului, făcută înainte de naşterea lor (PP 23; PP 178), cele cu privire la el şi fratele său. Acum a profitat de ceva ce i-a apărut a fi o ocazie prielnică, deşi neobişnuită. Sub legislaţia mozaică, privilegiile întâiului născut erau: (1) succesiunea la autoritatea oficială a tatălui, (2) moştenirea unei duble părţi din averea tatălui, (3) privilegiul de a deveni preotul familiei (vezi Exod 22,29; Numeri 8,14-17; Deuteronom 21,17). Pentru urmaşii lui Avraam, dreptul de întâi născut cuprindea de asemenea: (1) moştenirea făgăduinţei Canaanului, (2) cinstea de a fi un strămoş al Seminţei făgăduite.
Propunerea lui Iacov a fost fără scrupule şi vrednică de dispreţ. Ea descoperă, totodată şi un spirit de nerăbdare, şi o lipsă de încredere în providenţa conducătoare a lui Dumnezeu, asemănătoare cu aceea manifestată de Avraam în căsătoria lui cu Agar (Geneza 16,3). Condiţiile de vânzare ale lui Iacov au fost pretenţioase, egoiste şi josnice. Teoria că scopul scuză mijloacele nu are aprobarea cerului (vezi Matei 4,3, 4; DA 121, 122). Dumnezeu nu putea să aprobe fapta, însă El a condus-o la finala împlinire a scopului Său.