25:21 Isaac s-a rugat Domnului pentru nevasta sa, căci era stearpă; şi Domnul l-a ascultat: nevasta sa Rebeca a rămas însărcinată.
Isaac s-a rugat Domnului. Ca şi tatăl său, Isaac avea să înveţe că fiii făgăduinţei nu aveau să fie doar rodul naturii, ci în acelaşi timp şi darul harului. Când Isaac şi Rebeca erau căsătoriţi de 19 ani (v.20.26) şi încă nu aveau copii, Isaac a făcut din această problemă un subiect de rugăciune. El a ales să se încreadă în îndurarea lui Dumnezeu, mai degrabă decât să se încreadă în propriile procedee înţelepte, cum făcuse Avraam (cap. 16,3). Încrederea lui în Dumnezeu nu a fost exercitată în zadar, nici nu a trebuit să aştepte mult înainte ca credinţa să devină faptă.