Printable ModeGeneza, 24
|
24:1 Avraam era bătrân, înaintat în vârstă; şi Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru. Avraam era bătrân. Întâmplările relatate în acest capitol au avut loc la trei ani după moartea Sarei (cap. 23,1), deoarece Sara era în vârstă de 90 de ani la naşterea lui Isaac, iar Isaac era de 40 de ani când s-a căsătorit cu Rebeca (cap. 25,30). În acea vreme, Avraam era în vârstă de 140 de ani (cap. 17,17). 24:2 Avraam a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: Pune-ţi te rog, mâna sub coapsa mea; Cel mai bătrân rob. Cel mai de încredere serv din casa lui Avraam era Eliezer (PP 173), care cu o jumătate de secol mai înainte fusese ales în mod experimental de Avraam ca viitorul său moştenitor (cap. 15,2). Acum, el a fost chemat de Avraam pentru o misiune foarte importantă. Mâna sub coapsa mea. Această veche ceremonie care însoţeşte un jurământ solemn mai este amintită numai în cap. 47,29. În ambele cazuri, împrejurările sugerează o făgăduinţă de a se purta cu credincioşie după moartea aceluia faţă de care făgăduinţa a fost făcută, adică cu urmaşii lui. Moartea unuia nu îl elibera pe celălalt de jurământul său. Explicaţiile obiceiului diferă oarecum pentru comentatori. Ca izvor de urmaşi (vezi Geneza 35,11; 46,26; Exod 1,5), cuvântul ,,coapsa” sau ,,şale” (acelaşi cuvânt în limba ebraică) a fost considerat ca indicând spre viitorii urmaşi ai lui Avraam, îndeosebi spre Hristos, Sămânţa făgăduită. Dacă este aşa, jurământul era, ca să zicem aşa, făcut prin sau în numele Aceluia care avea să vină. Alţi comentatori consideră coapsa ca simbol al stăpânirii şi autorităţii, iar punerea mâinilor dedesubtul ei un jurământ de supunere faţă de superior. 24:3 şi te voi pune să juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele Canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc, Lua... o nevastă. Deşi Avraam avea să mai trăiască încă 35 de ani (cf. cap. 25,7.20), se pare că el se simţea cam slăbit la acea dată (v.1). Autoritatea dată lui Eliezer la alegerea unei soţii înseamnă o supunere lăudabilă din partea lui Isaac, care era deja în vârstă de 40 de ani. În vremurile din vechime, ca şi astăzi în Orient, părinţii alegeau partenerii de căsătorie şi făceau pregătiri de nuntă pentru copiii lor. Acest fapt nu înseamnă câtuşi de puţin că nu se ţinea seama de dorinţele tinerilor înşişi (vezi v.58, 67, PP 171). Lunga întârziere în plănuirea căsătoriei lui Isaac s-a datorat, probabil, dorinţei lui Avraam de a evita să ia o soţie canaanită pentru el şi faptului că mai înainte de aceasta nu găsise convenabil să pună la cale o căsătorie pentru una din Haran (vezi v.3-6). Moartea Sarei poate că a ajutat într-un oarecare sens la urgentarea chestiunii. Dintre fetele canaaniţilor. Cunoscând creşterea desfrâului şi idolatriei canaaniţilor şi soarta lor iminentă, Avraam a dorit să păstreze curăţia seminţei făgăduite. Experienţa lui cu Agar şi experienţa lui Lot şi Ismael l-au învăţat cu privire la pericolul legăturilor cu oameni de origine păgână (PP 174). Mai mult, Dumnezeu oprise deja căsătoria cu canaaniţii, interdicţie care mai târziu a fost încorporată în legislaţia mozaică (Exod 34,16; Deuteronom 7,3). 24:4 ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac. În ţara mea. Nu în Ur din Chaldeea, ci în Haran, amândouă fiind din Mesopotamia. Rudele lui Avraam de acolo au păstrat încă într-o anumită măsură cunoştinţa şi închinarea faţă de adevăratul Dumnezeu (vezi Geneza 31,19; Iosua 24,2; PP 171). De aceea, o noră dintre ele părea mult mai de preferat uneia dintre canaanitele decăzute. 24:5 Robul i-a răspuns: Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în ţara aceasta; va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu? Verset ce nu a fost comentat. 24:6 Avraam i-a zis: Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo! Să nu... duci pe fiul meu acolo. Avraam i-a dat în grijă lui Eliezer în mod solemn să nu îngăduie ca Isaac să meargă în Mesopotamia. El socotea că nici el şi nici fiul lui nu aveau libertatea să se întoarcă, nici chiar pentru o vizită (v.1). Acest lucru, împreună cu vârsta lui înaintată (v.1), probabil că l-au influenţat să nu se întoarcă în persoană pentru a găsi o soţie bună pentru fiul său. 24:7 Domnul, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat, zicând: Seminţei tale voi da ţara aceasta, va trimite pe Îngerul Său înaintea ta; şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu. Domnul... va trimite pe îngerul Său. Această afectuoasă expresie de încredere în călăuzirea divină descoperă convingerea statornică a lui Avraam că el şi lucrările lui erau sub îndrumarea şi călăuzirea lui Dumnezeu. Aceeaşi asigurare a călăuzirii divine dată lui Eliezer a fost după aceea făgăduită poporului lui Israel (Exod 23,20) şi bisericii creştine (Evrei 1,14). 24:8 Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta, pe care te pun să-l faci. Cu nici un chip să nu duci însă acolo pe fiul meu. Vei fi dezlegat. Având în vedere natura sacră şi obligatorie a jurământului său, Eliezer a simţit o nelinişte îndreptăţită în ce priveşte răspunderea sa, în cazul în care nici o femeie nu ar dori să se întoarcă cu el în Canaan. Avraam l-a asigurat pe Eliezer că pe Dumnezeu, care l-a condus până aici, se putea bizui că nu îl va părăsi nici acum. Eliezer putea porni cu încredere în încheierea plină de succes a misiunii sale. Dar, dacă din unele motive, contrariul se va dovedi adevărat, el urma să se considere liber de o obligaţie în continuare în ceea ce priveşte jurământul, cu excepţia faptului că în nici o împrejurare lui Isaac nu urma să i se îngăduie să meargă în Mesopotamia spre a-şi căuta o soţie. Fără îndoială că Avraam se temea că Isaac ar putea fi ispitit să rămână în Mesopotamia şi să zădărnicească astfel scopul divin. 24:9 Robul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam, şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri. Verset ce nu a fost comentat. 24:10 Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său, şi a plecat, având cu el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său. S-a sculat, şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor. Zece cămile. Despre folosirea cămilelor domestice pe vremea lui Avraam, vezi comentariul pentru cap. 12,16. Avraam a lăsat tot planul şi îndeplinirea acestei misiuni la libertatea de a lucra a lui Eliezer, slujitorul său în care avea încredere. Afirmaţia ,,având cu el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său”, îl arată a fi fost un bărbat cu experienţă şi judecată sănătoasă. El se găsea acum cu Avraam de mai bine de o jumătate de secol (vezi cap. 15,2; 16,3). A plecat în Mesopotamia. Termenul ebraic tradus aici Mesopotamia este ’Aram-maharayim, literal, ,,Aram-ul celor două râuri”. Ţara aceasta, unde pe vremea lui Moise a prosperat Mitanni, a fost numită de egipteni maharina. Aceasta este în Mesopotamia de nord între partea superioară a râurilor Eufrat şi Chabur. Cetatea lui Nahor. Până de curând acesta se credea a fi doar un alt nume pentru Haran (vezi cap. 27,43; 28.10). Cu toate acestea, tăbliţele cuneiforme din secolul al XVIII-lea î.Hr., descoperite recent în Mari, un oraş amorit pe Eufratul mijlociu, menţionează Til-Nahiri, ,,cetatea lui Nahor”, ca o cetate a regiunii Haran. ,,Cetatea lui Nahor” nu era deci Haranul însuşi, ci o aşezare separată întemeiată de Nahor şi numită după numele lui (vezi cap. 11,31). 24:11 A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă. o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile săscoatăapă. Pe vremea când ies femeile. Nu se spune nimic cu privire la călătoria însăşi, care trebuie să fi durat multe zile, iar Moise continuă istorisirea din momentul în care Eliezer ajunge la destinaţie. Caravana de cămile ajunsese la izvorul de la marginea cetăţii lui Nahor, iar ele au îngenuncheat pentru odihnă şi spre a aştepta să fie adăpate. Încă din antichitatea îndepărtată era obiceiul în Orient ca femeile să scoată apă şi să o ducă acasă fie în urcioare, fie în burdufuri (Exod 2,16; 1 Samuel 9,11). Eliezer a considerat o astfel de ocazie ca un bun prilej să observe tinerele fete de măritat ale cetăţii şi să se hotărască asupra unei soţii potrivite pentru fiul stăpânului său. 24:12 Şi a zis: Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă astăzi, şi îndură-Te de stăpânul meu Avraam. Doamne Dumnezeule. Crescut în religia stăpânului său şi el însuşi fiind un credincios hotărât al adevăratului Dumnezeu, Eliezer s-a rugat în tăcere pentru înţelepciune, călăuzire şi reuşită. Acest serv care se roagă este un exemplu îmbucurător al roadelor grijii devotate a lui Avraam pentru sufletele din casa sa (cap. 18,19). În această primă rugăciune raportată în Biblie este o elocventă credinţă ca de copil. Eliezer îşi dădea bine seama de răspunderea cea mare pe care o avea, să se întoarcă acasă cu o femeie care avea să aducă binecuvântare, iar nu blestem asupra casei lui Avraam, una care avea să fie pentru soţul ei mai degrabă un ajutor, decât una care să contribuie la căderea lui. De aceea el a cerut un semn care să-l conducă în alegerea lui. Deoarece nu era o sarcină uşoară să scoţi apă suficientă pentru zece cămile însetate, propunerea părea a fi o reală încercare a caracterului. Eliezer dorea să fie sigur că femeia pe care el o va însoţi înapoi la Avraam era din fire prietenoasă, gata să ajute şi în stare să lucreze. 24:13 Iată, stau lângă izvorul acesta de apă, şi fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. Verset ce nu a fost comentat. 24:14 Fă ca fata căreia îi voi zice: Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau, şi care va răspunde: Bea, şi am să dau de băut şi cămilelor tale, să fie aceea, pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu. Verset ce nu a fost comentat. 24:15 Nu sfârşise el încă de vorbit, şi-a ieşit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. A ieşit... Rebeca. Rugăciunea lui a primit răspuns înainte de a fi încheiată datorită providenţei, iar nu din întâmplare. Aceasta nu a fost singura dată când răspunsul lui Dumnezeu a venit atât de prompt (Daniel 9,23; Isaia 65,24). El este întotdeauna gata să audă o rugăciune sinceră rostită cu credinţă. Semnificaţia numelui Rebeca este obscur. În ce priveşte legăturile ei de rudenie vezi comentariul pentru Geneza 22,23. Cu vadra pe umăr. Printre unele popoare din Orient este obiceiul de a căra vasul cu apă pe cap, însă femeile palestiniene şi siriene îl poartă pe umerii lor. 24:16 Fata era foarte frumoasă; era fecioară, şi nici un bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a pogorât la izvor, şi-a umplut vadra şi s-a suit iarăşi. Foarte frumoasă. Moise le face cunoştinţă cititorilor săi cu Rebeca imediat după apariţia ei în naraţiune. Asemenea lui Sara (cap 12,11) şi Rahela (cap. 29,17), Rebeca era foarte atrăgătoare. Fecioria ei este accentuată de asemenea în mod repetat. Aceasta era într-adevăr o virtute de seamă pentru cea care trebuia să devină mama unei naţiuni întregi Ea s-a pogorât la izvor. Izvorul era un izvor natural, după cum arată cuvântul ebraic ’ayin. Izvoarele se găseau de obicei într-o wadi, albia seacă a unui curent de apă, iar cetăţile erau construite pe movile. Din cauza aceasta, oamenii trebuiau să ,,coboare” la izvor pentru a se aproviziona cu apă. 24:17 Robul a alergat înaintea ei, şi a zis: Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta. Verset ce nu a fost comentat. 24:18 Bea, domnul meu, a răspuns ea. Şi s-a grăbit de a plecat vadra pe mână, şi i-a dat să bea. Verset ce nu a fost comentat. 24:19 După ce i-a dat şi a băut de s-a săturat, a zis: Am să scot apă şi pentru cămilele tale, până vor bea şi se vor sătura. Apă şi pentru cămilele tale. Lui Rebeca i se ceruse apă de băut numai pentru un călător obosit şi ea şi-a arătat îndată dorinţa binevoitoare. Oferta ei de a scoate apă şi pentru cămile a fost de bunăvoie, nu o cerinţă a obiceiului. Acest fapt dovedeşte o dorinţă sinceră de a-i ajuta pe aceia care aveau nevoie de ajutor. Totuşi, nu trebuie să fie uitat că amabilitatea ei a fost folosită de providenţa lui Dumnezeu ca dovadă că El o alesese să fie soţia lui Isaac. Oferta ei putea să fie un răspuns deplin la rugăciunea lui Eliezer, numai dacă aceasta venea ca o reflectare naturală a caracterului. 24:20 A vărsat în grabă vadra în adăpătoare, şi a alergat iarăşi la fântână ca să scoată apă; şi a scos pentru toate cămilele lui. Verset ce nu a fost comentat. 24:21 Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria. O privea cu mirare. Eliezer a fost atât de fascinat de bunăvoinţa naturală a Rebecii să fie de ajutor, încât i-a îngăduit să scoată apă pentru cele zece cămile ale lui fără măcar să-i dea ajutor (vezi Geneza 29,10, Exod 2,17). El a fost înfiorat de precizia şi promptitudinea cu care Providenţa a răspuns la rugăciunea lui pentru călăuzire. Pentru un moment a ezitat: putea să fie oare adevărat? Tot aşa s-au mirat şi ucenicii când Petru, după eliberarea lui din închisoare de către înger, a stat deodată înaintea lor. Deşi ei se aflau în rugăciune pentru ocrotirea lui, era greu pentru ei să primească răspunsul, atunci când acesta a venit (Fapte 12,12-17). 24:22 Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări, grele de zece sicli de aur. O verigă de aur. Acest dar nu era zestrea ei, ci numai un semn de recunoştinţă al lui Eliezer. Deşi presupunea că ea avea să devină soţia lui Isaac, Eliezer nu cunoştea încă nici măcar numele ei, cu atât mai puţin legătura de rudenie a familiei ei cu Avraam. Cuvântul tradus ,,verigă”, ,,bijuterie pentru frunte”, este din ebraicul nezem, un inel pentru nas. Încă din timpuri străvechi, femeile beduine purtau inele de nas, fie în cartilajul unei din părţi, fie în peretele central al nasului (vezi Isaia 3,21; Ezechiel 16,11, 12). Printre beduini, inelul de nas mai este încă darul obişnuit de logodnă. Probabil că inelul de aur cântărea a cincia parte dintr-o uncie, iar cele două brăţări de aur 4 sau 5 uncii. La preţul curent al aurului valoarea lor totală ar fi de vreo 169 de dolari. Nu este de mirare că Laban a fost surprins (v.30). 24:23 Şi a zis: A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte? Verset ce nu a fost comentat. 24:24 Ea a răspuns: Eu sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor. Verset ce nu a fost comentat. 24:25 Şi i-a zis mai departe: Avem paie şi nutreţ din belşug, şi este şi loc de găzduit peste noapte. Loc de găzduit. Eliezer era convins că fata pe care o cunoscuse pe o cale atât de specială era cea aleasă de Dumnezeu pentru a-l însoţi înapoi în Canaan. Se pare că ospitalitatea a fost practica obişnuită în casa Rebecii, altfel ea nu s-ar fi simţit liberă să invite pe un străin să stea la ei. 24:26 Atunci omul a plecat capul, şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului, A plecat capul. Credinciosul serv al lui Avraam era unul dintre acei oameni fericiţi care nu se ruga numai pentru ajutor, ci care îşi exprimă şi mulţumirea după ce l-a primit. Eliezer este un exemplu vrednic de luat în seamă în ce priveşte valoarea serviciului de cult din familie. Avraam niciodată nu socotise că religia sa este un bun personal, ci o trăise, o făcuse cunoscut şi altora (cap. 18,19), şi a făcut din membri marii sale familii participanţi la cerinţele şi principiile legământului divin (cap. 17,23). Ei aveau să creadă în adevăratul Dumnezeu şi să imite pilda lui Avraam de credincioasă devotare faţă de El. Cele două rugăciuni ale lui Eliezer la izvorul cetăţii lui Nahor scot în evidenţă valoarea lucrării misionare în cămin. 24:27 zicând: Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraţilor stăpânului meu. Verset ce nu a fost comentat. 24:28 Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele întâmplate. Mamei sale acasă. Au fost date mai multe explicaţii raportului despre plecarea Rebecii la ,,mama sa”, mai degrabă decât la ,,tatăl ei”. (1) Mama ei era capul familiei. Aceasta nu poate fi corect, pentru că asupra problemei au hotărât bărbaţii familiei (v.31.50-59). (2) Tatăl ei, Betuel era mort, iar persoana cu acest nume din v.50 era un frate mai mic. (3) În multe ţări orientale femeile au locuinţe separate, şi firesc că Rebeca a mers în primul rând acolo să spună despre experienţa ei. (4) Expresia ,,casa mamei ei” înseamnă în realitate ,,casa bunicii”, conform cu obiceiul semitic comun, prin care o bunică poate fi numită mamă. Deoarece Milca, bunica Rebecii este amintită în mod repetat (v.15, 24, 47), în timp ce mama ei nu este amintită deloc, cea din urmă putea să fie decedată. Astfel, Rebeca poate că locuia cu Milca, bunica ei, care fiind văduvă avea o gospodărie separată. Cea de-a treia părere apare ca oferind cea mai bună explicaţie. 24:29 Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor. Laban. ,,Cel blând”, probabil fratele mai mic al Rebecii (vezi cap. 22,23). Caracterul lui, oarecum nu prea strălucit, dovedit mai târziu în afacerile lui cu Iacov, este oglindit în faptul că văzând darurile bogate pe care le primise sora lui, el a alergat de îndată să îl întâmpine pe Eliezer. 24:30 Văzuse veriga şi brăţările în mâinile surorii sale, şi auzise pe sora sa Rebeca spunând: Aşa mi-a vorbit omul acela. A venit dar la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor, Verset ce nu a fost comentat. 24:31 şi a zis: Vino, binecuvântatul Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa, şi am pregătit un loc pentru cămile. Binecuvântatul Domnului. Deşi un idolatru (cap. 31,30), totuşi Laban cunoştea şi întreţinea închinarea faţă de Dumnezeu (PP 171). Raportul Rebecii despre întâlnirea ei providenţială cu Eliezer la izvor fără îndoială că le-a amintit fraţilor despre migraţia spre Canaan a lui Avraam, hotărâtă de către cer, şi vorbeşte despre succesele lui de acolo. 24:32 Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor care erau cu el. Verset ce nu a fost comentat. 24:33 Apoi, i-a dat să mănânce. Dar el a zis: Nu mănânc până nu voi spune ce am de spus. Vorbeşte! a zis Laban. Să nu mănânc. Politeţea orientală în mod normal ar fi amânat tratarea problemei până după mâncare (vezi Homer, Odiseea, III 69). Eliezer, însă, considera că scopul călătoriei sale este urgent, încât nu se putea opri nici chiar să mănânce atâta timp cât chestiunea continua să apese asupra inimii lui şi rezultatul ei rămânea nesigur. Silinţa sa, manifestată aici, dovedeşte faptul că încrederea lui Avraam în el a fost pe deplin justificată. 24:34 Atunci el a zis: Eu sunt robul lui Avraam. Verset ce nu a fost comentat. 24:35 Domnul a umplut de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari. Verset ce nu a fost comentat. 24:36 Sara, nevasta stăpânului meu, a născut, la bătrâneţe, un fiu stăpânului meu; şi lui i-a dat el tot ce are. Verset ce nu a fost comentat. 24:37 Stăpânul meu m-a pus să jur, şi a zis: Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele Canaaniţilor, în ţara cărora locuiesc; Verset ce nu a fost comentat. 24:38 ci să te duci în casa tatălui meu şi la rudele mele, ca de-acolo să iei nevastă fiului meu. Verset ce nu a fost comentat. 24:39 Eu am zis stăpânului meu: Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze. Verset ce nu a fost comentat. 24:40 Şi el mi-a răspuns: Domnul, înaintea căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine, şi-ţi va da izbândă în călătorie, şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu. Verset ce nu a fost comentat. 24:41 Vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; şi dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci. Verset ce nu a fost comentat. 24:42 Eu am ajuns azi la izvor, şi am zis: Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac, Verset ce nu a fost comentat. 24:43 iată, eu stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă, şi căreia îi voi zice: Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta, Verset ce nu a fost comentat. 24:44 şi care îmi va răspunde: Bea tu însuţi, şi voi da de băut şi cămilelor tale, fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu! Verset ce nu a fost comentat. 24:45 Înainte de a sfârşi de vorbit în inima mea, iată că a ieşit Rebeca, cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor, şi a scos apă. Eu i-am zis: Dă-mi să beau, te rog. Verset ce nu a fost comentat. 24:46 Ea s-a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului, şi a zis: Bea, şi voi da de băut şi cămilelor tale. Am băut, şi a dat de băut şi cămilelor mele. Verset ce nu a fost comentat. 24:47 Eu am întrebat-o, şi am zis: A cui fată eşti? Ea a răspuns: Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi. I-am pus veriga în nas, şi brăţările la mâini. Verset ce nu a fost comentat. 24:48 Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului, şi am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul lui. Verset ce nu a fost comentat. 24:49 Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga. Spuneţi-mi. După ce a povestit despre prosperitatea stăpânului său, despre naşterea lui Isaac, despre jurământul lui de a căuta o nevastă pentru Isaac printre rudele stăpânului său şi despre calea providenţială pe care fusese condus la casa Rebecii, Eliezer, cu solemnă seriozitate, a insistat pentru o hotărâre imediată. 24:50 Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune nici rău nici bine. De la Domnul vine. În armonie cu obiceiul oriental, Laban şi Betuel trebuiau să aprobe propusa căsătorie a Rebecii cu Isaac. Deoarece Domnul se pronunţase deja asupra problemei, ei nu mai aveau altă alternativă decât să colaboreze. În ce-i privea, hotărârea lui Iehova nu era subiect de dezbatere din partea lor, iar Eliezer era liber să o ia pe Rebeca în Canaan. 24:51 Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul. Verset ce nu a fost comentat. 24:52 Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului. Cu faţa la pământ înaintea Domnului. Aceasta este a treia rugăciune a lui Eliezer în cursul acestei scurte rămâneri a lui în cetatea lui Nahor (vezi v.12, 26). Se pare că fiecare întâmplare a vieţii era pentru el o ocazie pentru rugăciune, fie pentru călăuzire, fie pentru mulţumire. Alţii se pot prea bine încrede într-un om care, la rândul său, şi el se încrede în Dumnezeu. Cât de mult succes am avea dacă în toate lucrările noastre vremelnice, asemenea lui Eliezer, L-am recunoaşte pe Dumnezeu în orice lucru pe care îl facem! 24:53 Şi robul a scos scule de argint, scule de aur, şi îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui său şi mamei sale. Verset ce nu a fost comentat. 24:54 După aceea, au mâncat şi au băut, el şi oamenii care erau împreună cu el şi s-au culcat. Dimineaţa când s-au sculat, robul a zis: Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpânul meu. Lăsaţi-mă să mă întorc. Eliezer era nerăbdător să încheie misiunea sa prin raportarea succesului ei lui Avraam, ca nu cumva întârzierea să devină o pricină de nelinişte pentru el. După cum putea fi de aşteptat, rudele Rebecii au fost îngrijorate la gândul unei despărţiri atât de neaşteptate. Neliniştea lor era din cauza timpului potrivit spre a face pregătiri în vederea plecării ei, precum şi spre a-şi putea lua de la ea un potrivit rămas bun. După obiceiul oriental aceasta, fără îndoială, că ar fi cuprins mai multe zile de ospăţ şi petrecere. 24:55 Fratele şi mama fetei au zis: Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece. Verset ce nu a fost comentat. 24:56 El le-a răspuns: Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec, şi să mă duc la stăpânul meu. Nu mă opriţi. Insistenţa lui Eliezer şi consideraţia lor pentru Rebeca l-au dus pe Laban să lase hotărârea asupra ei. Va renunţa ea de bunăvoie la plăcerea câtorva zile în căminul copilăriei ei, ca să placă soţului ei în devenire şi tatălui lui? Răspunsul ei prompt şi de bunăvoie reflectă judecata matură, un spirit neegoist şi recunoaşterea că de aici înainte cea dintâi datorie a ei o avea faţă de soţul ei. 24:57 Atunci ei au răspuns: Să chemăm pe fată, şi s-o întrebăm. Verset ce nu a fost comentat. 24:58 Au chemat dar pe Rebeca, şi i-au zis: Vrei să te duci cu omul acesta? Da, vreau, a răspuns ea. Verset ce nu a fost comentat. 24:59 Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui. Verset ce nu a fost comentat. 24:60 Au binecuvântat pe Rebeca, şi i-au zis: O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii, şi sămânţa ta să stăpânească cetăţile vrăjmaşilor săi! Să ajungi mamă. Familia Rebecii a invocat asupra ei binecuvântările făgăduite de Dumnezeu lui Avraam. A avea urmaşi numeroşi încă şi acum este considerat de orientali a fi cea mai mare dintre binecuvântări şi a fost obiectul principal al dorinţei lor pentru ea. Pentru dorinţa expresă ca sămânţa ei să stăpânească poarta vrăşmaşilor lor, vezi comentariul pentru cap. 22,17. 24:61 Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile, şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca, şi a plecat. Verset ce nu a fost comentat. 24:62 Isaac se întorsese de la fântâna Lahai-Roi, căci locuia în ţara de miazăzi. Isaac se întorsese. Ca şi despre călătoria spre Mesopotamia, nu se spune nimic nici despre călătoria de întoarcere spre Canaan. Moise trece de îndată la scena de bun venit pentru noul ei cămin. Aceasta s-a întâmplat la izvorul pe care Agar îl numise Lahai-Roi (cap. 16,14), în Negeb, la sud de Beer-Şeba (vezi comentariul pentru cap. 12,9). De la moartea Sarei, care avusese loc la Hebron (cap. 23,2), Avraam, după cum s-ar părea, îşi mai schimbase încă o dată locul său de locuit. 24:63 Într-o seară, când Isaac ieşise să cugete în taină pe câmp, a ridicat ochii, şi s-a uitat; şi iată că veneau nişte cămile. Ieşise să cugete. Înţelesul exact al cuvântului ebraic ’suach tradus ,,să mediteze” în KJV (,,a se ruga”) şi în RSV, nu este sigur. Ideea de meditaţie se află în cele mai vechi traduceri ne-semitice ale acestui text, LXX şi Vulgata. Cele mai vechi traduceri semitice, Pentateuhul samaritean şi Targumul din Onkelos îl redau ,,a se ruga”. Această traducere a fost adoptată de Kimchi, cel mai mare gramatician al Evului Mediu, de Reformatorul Luther şi de anumiţi alţi comentatori. Faptul că Rebeca a devenit o mângâiere pentru Isaac, în timp ce jelea încă moartea mamei sale (v.67), i-a dus pe unii comentatori să explice cuvântul ’suach ca însemnând ,,a jeli”. Semnificaţia precisă a acestui cuvânt fiind încă nesigură, s-ar părea că este cel mai bine să se accepte, deocamdată, ca fiind aceea a celor mai vechi traduceri disponibile, după cum au făcut KJV şi RSV. Isaac poate să fi meditat, sau să se fi rugat în legătură cu întoarcerea cu bine a lui Eliezer cu aceea care avea să fie mireasa lui. El anticipase, cu siguranţă, iminenta lor întoarcere din Mesopotamia. Viitoarea lui fericire avea să depindă în mare măsură de ce fel de soţie avea să aducă Eliezer cu el. Era, într-adevăr, potrivit pentru Isaac să îngenuncheze şi să se roage cerând binecuvântare de la Dumnezeu pentru noul lui cămin! Acei soţi şi soţii a căror unire are loc ca răspuns la rugăciune se vor dovedi a fi de cea mai mare binecuvântare reciprocă. 24:64 Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac, şi s-a dat jos de pe cămilă. Verset ce nu a fost comentat. 24:65 Şi a zis robului: Cine este omul acesta, care vine înaintea noastră pe câmp? Robul a răspuns: Este stăpânul meu! Atunci ea şi-a luat marama, şi s-a acoperit. Ea şi-a luat mahrama. Rebeca era nerăbdătoare să-l întâmpine pe Isaac, însă obiceiul ţării ei nu permitea ca mirele să vadă faţa miresei lui, până ce căsătoria nu a fost încheiată (vezi cap. 29,23, 25). Modestia ei a fost şi mai mult dată pe faţă încă şi în alt fel. Pentru a-l întâlni pe viitorul ei soţ pentru prima dată, ea a ales să coboare de pe cămilă. 24:66 Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. A istorisit lui Isaac. Deşi nu se spune nimic despre Avraam, fără îndoială că el a primit-o pe nora lui în felul cel mai amabil şi cu multe binecuvântări. Raportul lui Eliezer despre cum a găsit-o pe Rebeca trebuie să-i fi oferit multă satisfacţie. Este uşor a crede că Avraam a făcut ca această ocazie să fie cât mai solemnă printr-un serviciu de mulţumire. 24:67 Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale. În cortul mamei sale Sara. Se pare că tocmai în cursul aceleiaşi zile, sau în ziua următoare, Isaac a dus-o pe Rebeca în cortul mamei sale. Gol de trei ani, acesta a devenit acum locuinţa Rebecii şi a slujnicelor ei. Aceasta înseamnă că Rebeca a luat locul important al Sarei în gospodăria lui Avraam. Probabil că ceremonia de căsătorie a lui Isaac a constat dintr-o simplă declaraţie, înaintea martorilor, despre planul său de a o lua pe Rebeca de soţie (compară cu Rut 4,10-13). Şi el a iubit-o. Isaac avea toate motivele să o iubească pe Rebeca. Ea nu numai că era foarte frumoasă (v.16), dar şi de o fire veselă şi dispoziţie politicoasă. Se pare că a fost, în general vorbind, un model de virtute feminină (vezi Proverbe 31,10-31; 1 Petru 3,1-6; Tit 2,3-5). Îngrijita educaţie a lui Isaac şi spiritul său supus au fost deja evidenţiate (vezi comentariul pentru cap. 22,9). Căminul lot trebuie să fi fost un cămin foarte fericit. Comentariile lui Ellen G. White 1-67 PP 171-176; SR 84-86 2-9 PP 172 10 PP 188 10-21 PP 172 22-24,26-51 PP 173 35 CS 139 49-52 SR 85 58 PP 173; SR 85 63-67 PP 173 67 PP 175 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: