22:1 După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam, şi i-a zis: Avraame! Iată-mă, a răspuns el.
După aceste lucruri. Aproape şaptesprezece ani liniştiţi au trecut în tăcere. Isaac era acum un tânăr de 20 de ani (vezi comentariul pentru cap. 21,14; PP 147). De asemenea, erau şaptesprezece ani de când Avraam primise de la Dumnezeu ultima solie raportată. Deodată a venit
o nouă descoperire, propunând cea mai mare punere la probă care putea veni asupra unei fiinţe omeneşti.
Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam. Traducătorii KJV au redat cuvântul ebraic nissah, ,,ispitire” în diferite feluri: (1) când cineva pune la probă pe un altul. Regina din Şeba a venit la Solomon ,,să-l încerce prin întrebări grele” cu intenţia de a descoperi dacă înţelepciunea sa era atât de mare cât îi mersese faima că este (1 Regi 10,1). (2) Când Dumnezeu încearcă, pune la probă un om (Exod 16,4; Deuteronom 8,2.16; 13,3; 2 Cronici 32,31). (3) Când un om Îl pune la probă pe Dumnezeu, încercând să-L silească să acţioneze în conformitate cu propriile propuneri. Aceasta este
b. o încredere exagerată în sine, fiind distinctă de credinţă (Exod 17,2.7; Numeri 14,22; Isaia 7,12). Având în vedere că acum cuvântul ,,ispitire” este folosit de obicei cu sens rău intenţionat, cuvântul ,,încercare” ar fi aici de preferat. Dumnezeu niciodată nu ispiteşte pe vreun om (Iacov 1,13).
Iată-mă. Această vedenie pe care Avraam a avut-o în timpul nopţii (PP 147) era a opta ocazie când Dumnezeu i-a vorbit lui Avraam (Fapte 7,2; Geneza 12,1; 13,14; 15,1; 17,1; 18,1; 21,12). Experienţele de mai înainte îl învăţaseră pe Avraam să recunoască imediat glasul lui Dumnezeu, şi el era gata să răspundă. Această scurtă conversaţie introductivă constă în ebraică din numai două cuvinte şi în această privinţă diferă de ocaziile asemănătoare din trecut.