22:12 Îngerul a zis: Să nu pui mâna pe băiat, şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.
Să nu pui mâna. Patriarhul demonstrase cu îndestulare credinţa şi ascultarea sa şi satisfăcuse pe deplin cerinţele lui Dumnezeu. Iehova nu a dorit moartea lui Isaac; de fapt, El nu era interesat în nici un fel de astfel de jertfe. Dar El a dorit întotdeauna ascultarea voioasă a servilor Săi (1 Samuel 15,22; Osea 6,6). Până la măsura la care voinţa şi intenţia tatălui şi a fiului puteau merge, jertfa era desăvârşită. Dumnezeu a primit consacrarea inimilor lor ca un dar mult mai bun în ochii Săi şi a considerat voinţa drept faptă (Evrei 11,17). Glasul ceresc aduce de asemenea mărturie că Dumnezeu respinge jertfele omeneşti (vezi Deuteronom 12,31; 2 Regi 17,17; 2 Cronici 28,3; Ieremia 19,5; Ezechiel 16,20.21).
Afirmaţia criticilor Bibliei în sensul că evreii au practicat, ca o parte a serviciului lor prescris, ritualul jertfei omeneşti, atât de obişnuită printre canaaniţi şi alte popoare ale antichităţii, este fără temei. Este adevărat că în vremuri de apostazie, iudeii au practicat acest ritual, însă era o încălcare directă a poruncii lui Dumnezeu (vezi Psalmi 106,37.38; Isaia 57,5; etc.).