21:6 Şi Sara a zis: Dumnezeu m-a făcut de râs: oricine va auzi, va râde de mine.
Dumnezeu m-a făcut de râs. (textul englez: ,,Dumnezeu m-a făcut să râd” – n.trad.) Râsul Sarei cu un an înainte dădea pe faţă cinism şi necredinţă, însă acum ea a râs de bucurie. Statornicia lui Avraam şi a Sarei faţă de ce li se părea timp îndelungat, ani întunecoşi de dezamăgire şi întârziere, a fost acum răsplătită. Pentru ei, naşterea lui Isaac a însemnat zorile unei zile noi (vezi Psalmi 30,5). Aceasta era ,,garanţia” sau semnul că făgăduinţa în plinătatea ei – venirea lui Mesia, Evanghelia la toate naţiunile şi căminul cel veşnic din Canaan – până în cele din urmă va fi realizată (Geneza 22,18; Galateni 3,16; Evrei 11,9.10). Scriitorii biblici s-au referit în repetate rânduri la acest fericit eveniment (vezi Isaia 54,1; 51,2.3; Galateni 4,22-28). Ca şi Sara, ,,Ierusalimul care este sus”, ,,mama noastră a tuturor” se bucură când astăzi i se nasc copiii credinţei (Isaia 66,10; Luca 15,10).