21:14 A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineaţă; a luat pâine şi un burduf cu apă, pe care l-a dat Agarei şi i l-a pus pe umăr; i-a dat şi copilul, şi i-a dat drumul. Ea a plecat, şi a rătăcit prin pustia Beer-Şeba.
Pâine şi un burduf. În ebraică termenul ,,pâine” este un cuvânt colectiv pentru tot felul de hrană. ,,Burduful”, o piele de capră, trebuie să fi conţinut apă suficientă pentru a ajunge de la un izvor la altul. În fuga ei anterioară, Agar pare să fi pornit la drum spre căminul ei din Egipt (cap. 16,7) şi poate că şi acum intenţiona să facă la fel. Natura generoasă a lui Avraam şi iubirea sa faţă de Ismael probabil că l-a determinat să facă pregătiri corespunzătoare pentru călătoria lor. Se pare că mai târziu a apărut o nevoie neprevăzută, numai pentru că ei au greşit drumul lor şi au rătăcit încoace şi încolo fără ţintă, prin pustie, până ce şi-au consumat apa. Aceasta se înţelege prin cuvântul ,,a pribegi”, dintr-un verb ebraic care înseamnă ,,a greşi”, ,,a rătăci”, ,,a apuca pe un drum greşit” (vezi Psalmi 119,176; Isaia 53,6). Nu era planul lui Dumnezeu ca Agar şi Ismael să se întoarcă în Egipt, pentru că făgăduinţa Sa cu privire la copil nu putea fi îndeplinită acolo. Peregrinarea prin pustie a fost, după cum s-ar părea, o providenţă pentru el (vezi Fapte 17,26).
Şi copilul. Această expresie sugerează că Agar avea să-l poarte atât pe Ismael, cât şi hrana şi apa. Faptul că acum Ismael era în vârstă de aproximativ 17 ani (vezi comentariul pentru Geneza 21,8, 9) arată clar că Agar nu-l putea căra. De aceea, textul trebuie să însemne că Avraam a pus unele din provizii pe umărul lui Agar şi unele pe umărul lui Ismael.
Alungarea unuia dintre fiii săi trebuie să fi însemnat o intensă suferinţă pentru Avraam (vezi v.11). Însă cu gândul la propria răspundere pentru situaţia care se dezvoltase, el s-a resemnat faţă de voinţa descoperită a lui Dumnezeu în această problemă. Soarta Agarei şi a lui Ismael pare aspră până la extrem, însă ei o făcuseră de neînlăturat prin atitudinea lor faţă de Isaac. Dacă ar fi fost bucuroşi să primească un rol subordonat, poate că ar fi putut rămâne în căminul lui Avraam, până ce Ismael era mare. Apoi Ismael ar fi putut pleca însurat şi cu o parte din averea tatălui său. Cât de adesea fapte greşit considerate înseamnă nu mai pierderea binecuvântărilor de care avem privilegiul să ne bucurăm, ci şi suferinţe inutile (vezi Ieremia 5,25).
Pustia Beer-Şeba. Beer-Şeba este cel mai sudic oraş însemnat al Negeb-ului, ţară sudică semiaridă care era centrul diferitelor drumuri de caravane, ducând din Transiordania spre ţărm şi din Palestina spre Egipt. Deşertul era la sud de oraş.