English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian / Comentarii Biblice / Web / Geneza

Adventist

Romanian

Printable ModePrintable Mode

Geneza, 21


21:1 Domnul Şi-a adus aminte de cele ce spusese Sarei, şi Domnul a împlinit faţă de Sara ce făgăduise.

Domnul Şi-a adus aminte de cele ce spusese Sarei. (trad. engleză: ,,Domnul a vizitat pe Sara” – n.trad.). Această faptă divină de har este numită o ,,vizită” a Domnului. Verbul tradus aici ,,a vizita”, când este folosit pentru o vizită a Domnului, se poate referi fie la venirea Sa pentru judecată spre a-i pedepsi pe oameni (Isaia 24,21; Ieremia 9.25; Osea 12,3; etc.) fie ca aici pentru a le face o favoare (Geneza 50,24; Rut 1,6; 1 Samuel 2,21).

Naşterea lui Isaac a avut loc contrar cursului obişnuit al naturii (Galateni 4,23; Evrei 11,11). Din timp în timp, în umblarea Sa cu poporul Său ales, Dumnezeu i-a dat dovezi minunate despre puterea şi călăuzirea Sa divină, ca să le inspire încredere în El (vezi Ioan 15,11). Aceste minuni au culminat cu marea minune a tuturor timpurilor – întruparea, viaţa desăvârşită, moartea înlocuitoare, învierea glorioasă şi înălţarea lui Isus Hristos (1 Timotei 3,16).



21:2 Sara a rămas însărcinată, şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu.

La vremea hotărâtă. Ca multe din făgăduinţele lui Dumnezeu, aceasta a fost împlinită exact la timp (vezi cap. 17,21; 18,10.14). Venirea potopului, eliberarea din Egipt, naşterea lui Mesia, împreună cu diferitele evenimente prezise de Daniel şi Ioan s-au împlinit în timpul prevăzut de profeţie (Geneza 6,3; Exod 12,41; Daniel 9,25; Galateni 4,4). Dintre făgăduinţele repetate făcute lui Avraam despre naşterea unui fiu, fac menţiune despre timpul evenimentului numai acelea care sunt imediat înainte de acest eveniment. Mai întâi, Avraam a fost informat doar că va avea un fiu. Mai târziu, i s-a spus că Sara va naşte acel fiu, şi numai în cele din urmă i s-a spus când se va naşte fiul.



21:3 Avraam a pus fiului său nou născut, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac.

Isaac. Dumnezeu alesese deja un nume pentru copil (cap. 17,19). Numele lui Isaac, care înseamnă ,,el râde”, urma să fie o amintire veşnică a fericitei ocazii când credinţa a devenit realitate (vezi Geneza 17,17; 18,12; 21,6; Psalmi 126,2). Naşterea lui Samuel şi aceea a lui Ioan Botezătorul, ambele în împrejurări asemănătoare, au adus mare bucurie (1 Samuel 2,1; Luca 1,58).



21:4 Avraam a tăiat împrejur pe fiul său Isaac, la vârsta de opt zile, cum îi poruncise Dumnezeu.

Avraam a tăiat împrejur pe fiul său. Avraam şi Ismael, împreună cu toţi membrii de parte bărbătească ai familiei, fuseseră tăiaţi împrejur cu un an înainte. Semnul legământului a fost acum pus asupra lui Isaac, fiul legământului (vezi comentariul pentru cap. 17,10-14, 23).



21:5 Avraam era în vârstă de o sută de ani, la naşterea fiului său Isaac.

Avraam este în vârstă de o sută de ani. Trecuseră exact 25 de ani de la prima făgăduinţă despre un fiu (cap. 12,1-4). Dacă Isaac a fost născut în Gherar, sau la Beer-Şeba nu este clar (vezi cap. 20,15; 21,31).



21:6 Şi Sara a zis: Dumnezeu m-a făcut de râs: oricine va auzi, va râde de mine.

Dumnezeu m-a făcut de râs. (textul englez: ,,Dumnezeu m-a făcut să râd” – n.trad.) Râsul Sarei cu un an înainte dădea pe faţă cinism şi necredinţă, însă acum ea a râs de bucurie. Statornicia lui Avraam şi a Sarei faţă de ce li se părea timp îndelungat, ani întunecoşi de dezamăgire şi întârziere, a fost acum răsplătită. Pentru ei, naşterea lui Isaac a însemnat zorile unei zile noi (vezi Psalmi 30,5). Aceasta era ,,garanţia” sau semnul că făgăduinţa în plinătatea ei – venirea lui Mesia, Evanghelia la toate naţiunile şi căminul cel veşnic din Canaan – până în cele din urmă va fi realizată (Geneza 22,18; Galateni 3,16; Evrei 11,9.10). Scriitorii biblici s-au referit în repetate rânduri la acest fericit eveniment (vezi Isaia 54,1; 51,2.3; Galateni 4,22-28). Ca şi Sara, ,,Ierusalimul care este sus”, ,,mama noastră a tuturor” se bucură când astăzi i se nasc copiii credinţei (Isaia 66,10; Luca 15,10).

21:7 Şi a adăugat: Cine s-ar fi gândit să spună lui Avraam că Sara va da ţâţă la copii? Şi totuşi i-am născut un fiu la bătrâneţe!

Verset ce nu a fost comentat.

21:8 Copilul s-a făcut mare, şi a fost înţărcat. Avraam a făcut un ospăţ mare în ziua când a fost înţărcat Isaac.

Şi a fost înţărcat. La orientali, înţărcarea avea loc mai târziu decât în ţările apusene. Conform cu 2 Macabei 7,27, mamele evreice alăptau copiii lor timp de trei ani (vezi şi 2 Cronici 31,16). Samuel pare că a fost dus la Sanctuar de îndată ce fusese înţărcat, când a fost în stare să slujească înaintea Domnului (1 Samuel 1,22-28). Este un obicei oriental de a sărbători înţărcarea unui copil printr-o sărbătoare rituală, la care se aşteaptă ca el să mănânce pentru prima dată o mâncare dintr

o hrană tare. Aceasta marchează încheierea timpului ca sugar.



21:9 Sara a văzut râzând pe fiul pe care-l născuse lui Avraam Egipteanca Agar.

Râzând. (textul englez: ,,bătându-şi joc” – n.trad.). Unii comentatori traduc cuvântul ebraic meşacheq, KJV ,,bătându-şi joc”, ca ,,jucându-se”, şi concluzionează că declaraţia Sarei din versetul următor a fost rezultatul geloziei. Ei consideră că ea nu a putut să sufere gândul că Ismael va avea

o parte din moştenirea lui Avraam. Alţii explică acest text în lumina explicaţiei lui Pavel că Ismael a fost alungat din căminul tatălui său din cauza persecutării lui Isaac (Galateni 4,29.30).

Verbul meşacheq, ,,bătându-şi joc”, este din aceeaşi rădăcină ca Isaac, ,,a râde”. Totuşi, folosit aici la forma intensivă, el exprimă ceva mai mult decât un râs simplu, mai degrabă derâdere. Ginerilor săi, Lot li se părea ca ,,unul care îşi bate joc” ,sau ia în râs judecata lor cea bună; el părea că glumeşte (Geneza 19,14). Nevasta lui Potifar a folosit despre Iosif acelaşi cuvânt care, spunea ea, venise ,,să-şi bată joc de noi”, adică a-şi râde de generozitatea soţului ei faţă de el (cap. 39,14-17). Petrecerea Israeliţilor înaintea viţelului de aur este de asemenea descrisă prin acelaşi verb, tradus cam nepotrivit în KJV ca ,,să joace” (Exod 32,6). Filistenii l-au chemat pe Samson ca ,,să petreacă pe socoteala lui” (Judecători 16,25). Singurul loc în care cuvântul este folosit în sens favorabil se întâlneşte în Geneza 26,8, unde îl descrie pe Isaac mângâind-o pe Rebeca. Potrivit cu majoritatea locurilor în care este folosită forma intensivă a acestui verb, atunci, Ismael ,,tot timpul îşi bătea joc”, sau dojenea pe Isaac.

Ismael era cu 14 ani mai mare decât Isaac şi de aceea aproximativ de 17 ani când a fost înţărcat Isaac (vezi cap. 16,3; 21,5). Fără îndoială că el s-a considerat întotdeauna ca fiind fiul cel mai mare şi moştenitorul lui Avraam. Totuşi, naşterea lui Isaac şi sărbătorirea înţărcării a lăsat să se întrevadă că fiul Sarei avea să-i ia locul, şi drept rezultat gelozia lui a fost stârnită. Nu-i de mirare că Ismael îşi bătea joc de Isaac ca fiind cel mai tânăr, şi prin urmare necorespunzător pentru drepturile şi privilegiile dreptului de naştere.



21:10 Şi a zis lui Avraam: Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.

Izgoneşte pe roaba aceasta. Cuvintele Sarei, care dau pe faţă gelozie şi dispreţ, cu greu par potrivite pentru cineva care sugerase prima căsătoria Agarei cu Avraam (cap. 16,2). Sara s-a referit la Agar ca sclavă şi la Ismael ca fiu al unei sclave. Desigur că Sara avea dreptul să ceară ca statutul propriului fiu să fie clarificat în mod legal, pentru ca după moartea lui Avraam să nu poată fi ridicată nici o întrebare. De aceea, Sara i-a cerut soţului ei să o alunge pe Agar şi să-l renege pe Ismael.



21:11 Cuvintele acestea n-au plăcut deloc lui Avraam, din pricina fiului său.

Cuvintele acestea nu au plăcut deloc lui Avraam. Pentru Sara, Agar şi Ismael erau intruşi, una o egipteancă din clasa de jos, o sclavă străină, celălalt un tânăr metis care va pricinui mereu necaz. Avraam, în mod firesc, nu a împărtăşit aceste simţăminte. El nu a pus la îndoială prerogativele lui Isaac ca moştenitorul făgăduit, dar Ismael era şi el fiul său. Ani de zile, îl socotise a fi moştenitorul. Ismael era propria lui carne şi sânge, şi îl iubea pe acest tânăr care fusese singurul său fiu timp de 14 ani. Lui Avraam i se părea imposibil să consimtă la dorinţa Sarei.



21:12 Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: Să nu te mâhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale: fă Sarei tot ce-ţi cere; căci numai din Isaac va ieşi o sămânţă, care va purta cu adevărat numele tău.

Fă Sarei tot ce-ţi cere. Din punct de vedere omenesc se pare ciudat că Dumnezeu trebuie să aprobe cererea egoistă a Sarei. Cu toate că Dumnezeu era gata să-l binecuvânteze pe Ismael (vezi cap. 16,10; 21,13), şi nu l-a condamnat direct pe Avraam din pricina lui Agar, totuşi El nu a recunoscut niciodată căsătoria lui cu ea. În faţa lui Dumnezeu, ea era întotdeauna ,,roaba”, nu soţia sa. ,,Derâderea” neîncetată a lui Ismael (vezi comentariul pentru v.9) a arătat că el avea să continue să tulbure pacea şi armonia familiei în timpul vieţii lui Avraam, şi că după moartea lui Avraam probabil că urma să constrângă prin forţă revendicarea dreptului său de naştere. Acum era clar că Ismael nu mai putea rămâne în cămin fără pericol pentru planul lui Dumnezeu în ce-l privea pe Isaac. Avraam nu căutase sfatul lui Dumnezeu când a luat-o pe Agar şi acea faptă pripită a făcut ca acum să fie necesară alungarea unui fiu pe care el îl iubea mult. În acelaşi timp, Dumnezeu l-a mângâiat pe Avraam cu asigurarea că Ismael, ca urmaş al său, avea să aibă şi el parte de unele dintre făgăduinţele făcute lui şi va deveni o mare naţiune.



21:13 Dar şi pe fiul roabei tale îl voi face un neam, căci este sămânţa ta.

Verset ce nu a fost comentat.

21:14 A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineaţă; a luat pâine şi un burduf cu apă, pe care l-a dat Agarei şi i l-a pus pe umăr; i-a dat şi copilul, şi i-a dat drumul. Ea a plecat, şi a rătăcit prin pustia Beer-Şeba.

Pâine şi un burduf. În ebraică termenul ,,pâine” este un cuvânt colectiv pentru tot felul de hrană. ,,Burduful”, o piele de capră, trebuie să fi conţinut apă suficientă pentru a ajunge de la un izvor la altul. În fuga ei anterioară, Agar pare să fi pornit la drum spre căminul ei din Egipt (cap. 16,7) şi poate că şi acum intenţiona să facă la fel. Natura generoasă a lui Avraam şi iubirea sa faţă de Ismael probabil că l-a determinat să facă pregătiri corespunzătoare pentru călătoria lor. Se pare că mai târziu a apărut o nevoie neprevăzută, numai pentru că ei au greşit drumul lor şi au rătăcit încoace şi încolo fără ţintă, prin pustie, până ce şi-au consumat apa. Aceasta se înţelege prin cuvântul ,,a pribegi”, dintr-un verb ebraic care înseamnă ,,a greşi”, ,,a rătăci”, ,,a apuca pe un drum greşit” (vezi Psalmi 119,176; Isaia 53,6). Nu era planul lui Dumnezeu ca Agar şi Ismael să se întoarcă în Egipt, pentru că făgăduinţa Sa cu privire la copil nu putea fi îndeplinită acolo. Peregrinarea prin pustie a fost, după cum s-ar părea, o providenţă pentru el (vezi Fapte 17,26).

Şi copilul. Această expresie sugerează că Agar avea să-l poarte atât pe Ismael, cât şi hrana şi apa. Faptul că acum Ismael era în vârstă de aproximativ 17 ani (vezi comentariul pentru Geneza 21,8, 9) arată clar că Agar nu-l putea căra. De aceea, textul trebuie să însemne că Avraam a pus unele din provizii pe umărul lui Agar şi unele pe umărul lui Ismael.

Alungarea unuia dintre fiii săi trebuie să fi însemnat o intensă suferinţă pentru Avraam (vezi v.11). Însă cu gândul la propria răspundere pentru situaţia care se dezvoltase, el s-a resemnat faţă de voinţa descoperită a lui Dumnezeu în această problemă. Soarta Agarei şi a lui Ismael pare aspră până la extrem, însă ei o făcuseră de neînlăturat prin atitudinea lor faţă de Isaac. Dacă ar fi fost bucuroşi să primească un rol subordonat, poate că ar fi putut rămâne în căminul lui Avraam, până ce Ismael era mare. Apoi Ismael ar fi putut pleca însurat şi cu o parte din averea tatălui său. Cât de adesea fapte greşit considerate înseamnă nu mai pierderea binecuvântărilor de care avem privilegiul să ne bucurăm, ci şi suferinţe inutile (vezi Ieremia 5,25).

Pustia Beer-Şeba. Beer-Şeba este cel mai sudic oraş însemnat al Negeb-ului, ţară sudică semiaridă care era centrul diferitelor drumuri de caravane, ducând din Transiordania spre ţărm şi din Palestina spre Egipt. Deşertul era la sud de oraş.



21:15 Când s-a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiş,

A aruncat copilul. După cum s-a văzut mai înainte, Ismael nu mai era un copil, ci un tânăr. Cuvântul tradus ,,copil” este uneori redat ,,tânăr” (vezi Geneza 4,23; 1 Regi 12,10). Cuvântul ,,aruncat”, deşi se pare că sugerează tratament aspru, trebuie să fie înţeles ca în Matei 15,30 unde bolnavii erau ,,puşi” la picioarele lui Isus spre a fi vindecaţi. Aceasta înseamnă doar că ei au fost încredinţaţi purtării Sale de grijă. Agar l-a încredinţat pe Ismael umbrei tufişului, singurul mijloc disponibil pentru a-i uşura suferinţa. Traducând ebraicul ,,aruncat” în greceşte, LXX foloseşte acelaşi cuvânt pe care îl foloseşte şi Matei. Deşi disperată pentru viaţa lui, mama lui s-a îngrijit de el, cel puţin să moară la umbră. Era tot ce putea face pentru el.



21:16 şi s-a dus de a şezut în faţa lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc; căci zicea ea: Să nu văd moartea copilului! A şezut dar în faţa lui la o parte, a ridicat glasul, şi a început să plângă.

La o mică depărtare de el. Părăsirea lui Ismael sugerează că setea îl făcuse să delireze. Prezenţa ei imediată nu putea decât să mărească propria suferinţă fără a o uşura pe a lui.



21:17 Dumnezeu a auzit glasul copilului; şi Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar, şi i-a zis: Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este.

Dumnezeu a auzit glasul copilului. Cuvântul ebraic tradus aici ,,glas” poate să însemne cuvinte audibile sau nepronunţate, spuse în rugăciune, ori în disperare, sau poate să se refere numai la geamătul şi respiraţia lui cea grea. Acelaşi cuvânt ebraic este folosit pentru a descrie rostogolirea tunetului, foşnetul frunzelor, behăitul mieilor şi sunetul unei trompete (vezi Exod 20,18; 1 Samuel 15,14; 2 Samuel 5,24). Orice ar fi fost, Dumnezeu a auzit şi l-a trimis pe îngerul Său la Agar cu cuvinte de încurajare şi de alinare a suferinţei tânărului.



21:18 Scoală-te, ia copilul şi ţine-l de mână; căci voi face din el un neam mare.

Verset ce nu a fost comentat.

21:19 Şi Dumnezeu i-a deschis ochii, şi ea a văzut un izvor de apă; s-a dus de a umplut burduful cu apă, şi a dat copilului să bea.

Dumnezeu i-a deschis ochii. Agar a fost îndrumată spre un izvor de apă din imediata apropiere, unul care fusese acolo tot timpul. Puterea divină nu a produs apă limpede, ci vedere limpede. Izvoarele pustiului din Palestina erau gropi artificiale lărgite în pământ, unde se aduna apa izvoarelor naturale, ale căror deschideri erau ascunse de pietre pentru a împiedica animalelor rătăcite să cadă în ele. Agar pur şi simplu nu şi-a dat seama de existenţa acestui izvor special, până când a fost îndreptată în mod providenţial spre el.



21:20 Dumnezeu a fost cu copilul, care a crescut, a locuit în pustie, şi a ajuns vânător cu arcul.

A ajuns vânător cu arcul. Sub continua supraveghere a lui Dumnezeu, Ismael a crescut spre a fi un vânător, îngrijindu-se astfel de nevoile sale şi ale mamei sale.



21:21 A locuit în pustiul Paran, şi mama sa i-a luat o nevastă din ţara Egiptului.

Pustiul Paran. Această regiune pustie se află între Golful ’Aqaba şi Golful Suez, spre sud de Cadeş-Barnea. Cu toate că Agar a revizitat ţara natală spre a lua o soţie pentru fiul ei, ea s-a întors în ţara pustie din Canaanul de sud. Probabil că Însuşi Dumnezeu a îndreptat-o spre pustiul Paran, pentru ca acolo Ismael să poată fi liber de stricăciunea din Egipt. De altfel, partea nordică a acestei regiuni era cuprinsă în ţara făgăduită lui Avraam. Poate că lucrul acesta l-a avut Agar în minte, când şi-a ales-o drept cămin al ei.

21:22 În vremea aceea, Abimelec, însoţit de Picol, căpetenia oştirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: Dumnezeu este cu tine în tot ce faci.

În vremea aceea. Aceasta se poate referi la întâmplările din capitolul precedent, la alungarea Agarei şi a lui Ismael, sau la căsătoria acestuia din urmă.

Domnul este cu tine. Fiind martor la binecuvântarea cerului asupra lui Avraam, mai întâi în Gherar şi apoi la Beer-Şeba, Abimelec a considerat avantajos să încheie un legământ cu Avraam. O asociere mai strânsă cu un bărbat atât de prosper putea să-i fie şi lui de folos. Dacă prima dată s-a considerat superior lui Avraam, acum Abimelec a recunoscut că Avraam era mult superior faţă de el. În scopul acesta, Abimelec şi Picol, căpetenia oştirii lui, au mers la Beer-Şeba să încheie un tratat cu el. Picol poate fi un nume ebraic, care înseamnă ,,gura tuturor”, unul care dădea ordine oştirii lui Abimelec, sau acesta poate fi un nume filistean de derivaţie necunoscută.

Faptul că Dumnezeu este cu un om nu poate rămâne mult timp necunoscut altora. Binecuvântarea evidentă a lui Dumnezeu asupra reprezentanţilor Săi credincioşi produce respect în mintea acelora care sunt martori ai vieţilor lor. În jurul celui mai umil creştin este o atmosferă de demnitate şi putere.

21:23 Jură-mi acum aici, pe Numele lui Dumnezeu, că nu mă vei înşela niciodată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepoţii mei, şi că vei avea faţă de mine şi faţă de ţara, în care locuieşti ca străin, aceeaşi bunăvoinţă pe care o am eu faţă de tine.

Verset ce nu a fost comentat.

21:24 Avraam a zis: Jur!

Verset ce nu a fost comentat.

21:25 Dar Avraam a băgat vină lui Abimelec pentru o fântână de apă, pe care puseseră mâna cu sila robii lui Abimelec.

Avraam a băgat vină lui Abimelec. Înainte de a încheia tratatul propus, Avraam a protestat împotriva unei exproprieri neprovocate a unuia dintre izvoarele sale de către oamenii lui Abimelec. Deşi nu este afirmat în mod expres, izvorul a fost redat la acea dată în proprietatea lui Avraam (v.28-30).



21:26 Abimelec a răspuns: Nu ştiu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai dat de ştire, şi nici eu nu aflu decât azi.

Verset ce nu a fost comentat.

21:27 Şi Avraam a luat oi şi boi, pe care i-a dat lui Abimelec; şi au făcut legământ amândoi.

Au făcut legământ. Oriunde mergea, Avraam urma politica sănătoasă de a trăi în pace cu vecinii săi (vezi Ieremia 29,7; Romani 12,18). El a format o alianţă cu căpeteniile amorite, Mamre, Eşcol şi Aner la Hebron (Geneza 14,3). El l-a făcut, prin generozitatea sa, pe regele Sodomei ca să-i fie îndatorat (cap. 14,23). Acum era gata să încheie un tratat de prietenie cu un rege filistean. Oile şi boii amintiţi aici, probabil că nu erau un dar pentru Abimelec, ci mai degrabă animalele necesare la ceremonia încheierii legământului (vezi comentariul pentru cap. 15,9-17). Verbul tradus aici ,,a făcut” este acelaşi ca în capitolul 15,18 şi înseamnă literal ,,a tăia”. El se referă la împărţirea animalelor legământului, părţi printre care trebuiau să umble participanţii. Acest obicei era obişnuit printre popoarele semite şi se practica chiar şi pe vremea lui Ieremia (Ieremia 34,18.19). Trebuie ca Avraam şi Abimelec să fi urmat obiceiul şi aici.



21:28 Avraam a pus de o parte şapte mieluşele din turmă.

Şapte mieluşele. Aceste mieluşele nu au fost folosite în legătură cu ratificarea legământului. Ele nu au fost nici un dar de bunăvoie, sau o plată pentru izvor, care, deşi săpat de Avraam, era după câte se pare pe teritoriul lui Abimelec. Acceptarea mieluşelelor de către Abimelec a fost ca să ,,slujească de mărturie” (v.30) pentru drepturile lui Avraam asupra izvorului în discuţie.



21:29 Şi Abimelec a zis lui Avraam: Ce sunt aceste şapte mieluşele, pe care le-ai pus deoparte?

Verset ce nu a fost comentat.

21:30 El a răspuns: Trebuie să primeşti din mâna mea aceste şapte mieluşele, pentru ca să-mi slujească de mărturie că am săpat fântâna aceasta.

Verset ce nu a fost comentat.

21:31 Iată de ce locul acela se numeşte Beer-Şeba; căci acolo şi-au jurat ei credinţă unul altuia.

Beer-Şeba. În amintirea pactului de prietenie, Avraam a numit locul Beer-Şeba care înseamnă fie ,,izvorul jurământului”, sau ,,izvor de şapte”. Nu se ştie dacă numărul şapte a intrat în ceremonia vechiului legământ. În ebraica veche, cele două cuvinte ,,şapte” şi ,,jurământ”, cel puţin ca scriere erau identice. Faptul că Avraam i-a dat ,,şapte” mieluşele lui Abimelec ca mărturie a jurământului său poate indica spre cuvântul ,,şapte”, şeba’, ca având o legătură cu actul jurământului, şaba’. Totuşi, deoarece aceasta este singura ocazie biblică în care a fost făcut un dar de şapte animale spre confirmarea unui jurământ, nu putem fi siguri cu privire la validitatea acestei sugestii.

În vechime, Beer-Şeba a fost cea mai sudică cetate a ţării Canaanului. Expresia ,,de la Dan până la Beer-Şeba” (Judecători 20,1; 2 Samuel 24,2; etc.) sau ,,de la Beer-Şeba până la Dan (1 Cronici 21,2) era valabilă pentru ţara întreagă. Beer-Şeba este locuită fără întrerupere din zilele lui Avraam şi îşi păstrează vechiul nume până în ziua de azi. Oraşul mai are încă două izvoare bune. El aparţine statului Israel şi are, în general, o populaţie de aproape cinci mii de locuitori.



21:32 Astfel au făcut ei legământ la Beer Şeba. După aceea, Abimelec s-a sculat împreună cu Picol, căpetenia oştirii sale, şi s-au întors în ţara Filistenilor.

Ţara filistenilor. Declaraţia că Abimelec şi Picol ,,s-au întors în ţara filistenilor”, după ce au încheiat un tratat cu Avraam la Beer-Şeba, înseamnă că regiunea din jurul acestui oraş era în afara graniţelor recunoscute ale Filistiei. În acelaşi timp, probabil că pe timpul lui Avraam ea era sub controlul prinţului din Gherar, astfel este puţin probabil că s-ar fi ivit chestiunea despre dreptul de proprietate asupra izvorului.

Aceasta este prima menţiune biblică despre ,,Ţara Filistenilor”, deşi mai mulţi comentatori moderni au văzut în această afirmaţie greşeala istorică a unui autor de mai târziu, pretinzând că filistenii nu au intrat în Palestina până târziu, în secolul al XIII-lea î.Hr., mult timp după vremea lui Avraam. Totuşi, nu există motiv să se pună la îndoială prezenţa filistenilor în Palestina în timpul perioadei patriarhale. Ei sunt amintiţi în documentele oraşului de coastă sirian Ugarit înainte de secolul al XV-lea î.Hr. faptul că izvoarele egiptene îi amintesc pe filisteni pentru prima oară aproximativ prin anul 1200 î.Hr. nu este o dovadă a necolonizării Palestinei înainte de acea vreme. Acesta arată doar că ei nu au jucat un rol atât de însemnat cum au făcut mai târziu în timpul lui Ramses al III-lea, când ei şi alte ,,popoare ale mării” au fost aşa de numeroase, încât să ameninţe pentru un timp cu invadarea Egiptului (vezi Exod 13,17).



21:33 Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Şeba; şi a chemat acolo Numele Domnului, Dumnezeului celui veşnic.

Avraam a sădit un tamarisc (text englez ,,pădurice”). Cuvântul ,,pădurice”, reminiscenţă a locurilor de cult idolatre din Palestina (Deuteronom 16,21; Judecători 6,26; etc.), pare să însemne că Avraam a sădit o pădurice sfinţită, asemănătoare celei pe care a dedicat-o adevăratului Dumnezeu. Însă traducerea ,,pădurice” din ’eshel găsită în forme asemănătoare în limba arabă sudică, egipteană, asiriană şi aramaică, indică o varietate de tamarisc, un pomişor indigen din regiunile semi-aride ca Negeb-ul. Este încet la creştere, dar are viaţă lungă. Probabil că Avram nu a sădit acest pom cu alt scop decât spre a sluji ca amintire a tranzacţiei cu privire la izvor. Astăzi pomii sunt sădiţi adesea ca aducere aminte.

A chemat acolo numele Domnului. Ca şi în altă parte, aici Avraam a condus un serviciu divin public (vezi Geneza 12,7.8; 13,4.18). Obiectul acestei închinări a fost ,,Viul Dumnezeu”, literal ,,Dumnezeul veşniciei”, în contrast cu zeii păgâni, care sunt numai creaturi ale acelora care li se închină (vezi Osea 8,6). Avraam s-a închinat veşnicului Martor al pactelor, veşnicului Izvor al binecuvântărilor care l-au însoţit de-a lungul vieţii şi nemuritorului Tată care nu îi uită niciodată pe copiii Săi.



21:34 Avraam a locuit multă vreme ca străin în ţara Filistenilor.

A locuit... în ţara filistenilor. Afirmaţia pare să contrazică semnificaţia versetului 32 că Beer-Şeba nu aparţinea ţării Filistiei. După cum s-ar părea, fie că (1) Filistia nu-şi fixase graniţa, sau partea ei dintre pustiu şi Beer-Şeba a fost revendicată de Abimelec, fie că (2) Beer-Şeba era aşezată pe hotarul Filistiei şi Avraam şi-a păscut adesea turmele de partea cealaltă a graniţei.

Comentariile lui Ellen G. White

1-14 PP 146-147; SR 79-80

2,3,9-14 PP 146

10 SR 79

12 PP 151

33 8T 270


Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: