20:2 Avraam zicea despre Sara, nevasta sa: Este sora mea! S-a temut să spună că este nevasta sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarei, a trimis şi a luat pe Sara.
Este sora mea. Cu toate că Avraam a trăit în pace şi siguranţă oriunde îşi întinsese cortul în ţara Canaanului, se pare că el nu a avut încredere în împăratul Gherarului, un prinţ filistean (vezi comentariul pentru cap. 21,32). Este paradoxal a găsi pe cineva care învinsese forţele expediţionare combinate a patru puteri mesopotamiene, cuprins brusc de teama de moarte în faţa unui singur prinţ de cetate. Este şi mai de neînţeles a-l descoperi pe Avraam, acel model de credinţă, întorcându-se deodată tocmai la şiretlicul care îi adusese atâta încurcătură şi nelinişte în Egipt (vezi cap. 12,10-20). După numeroasele dovezi de putere şi de ocrotire a lui Dumnezeu la care el fusese martor, o altă tristă lipsă de credinţă ca aceasta este într-adevăr ciudată. De la acea greşeală de mai înainte trecuseră vreo douăzeci de ani şi se prea poate că timpul ştersese impresia făcută atunci.
Abimelec. Este posibil ca numele Abimelec, ,,tatăl meu, regele” în realitate să fi fost un titlu filistean, ca acela de faraon în Egipt, în loc de un nume propriu. Împăratul Gherarului este numit, pe timpul lui Isaac, Abimelec (cap. 26,8), după cum este şi împăratul Achiş al Gatului, pe timpul lui David (1 Samuel 21,10; compară cu Psalmi 34, titlu). Se pare că stăpânul Gherarului a luat în haremul său toate femeile nemăritate pe care le-a îndrăgit din teritoriul său. Mai în vârstă cu 25 de ani decât înainte în situaţia precedentă asemănătoare, se pare ciudat că Sara, la 90 de ani, încă mai era atât de atractivă, încât să fie dorită de un prinţ palestinian. Desigur că mai rămâneau încă aproape 40 de ani din viaţa ei. Este posibil ca Abimelec să fi avut de gând să încheie această căsătorie spre a întări o alianţă între el şi Avraam. După câte se pare, el a recunoscut că prezenţa lui Avraam este un câştig pentru el (vezi cap. 20,15).