20:1 Avraam a plecat de acolo în ţara de miazăzi, s-a aşezat între Cades şi Şur, şi a locuit ca străin în Gherar.
Avraam a plecat de acolo. Nu este dat nici un motiv pentru plecarea lui Avraam de la stejarii lui Mamre de lângă Hebron (cap. 13,18; 14,13; 18,1) spre ţara de sud Negeb (vezi comentariul pentru cap. 13,1). Este probabil că Dumnezeu a îndreptat paşii lui în acea direcţie, fie că se potrivea cu viaţa lui de peregrin, fie spre a putea fi un martor pentru locuitorii regiunii. Pe de altă parte, este probabil că turmele sale aveau nevoie de regiuni cu păşuni proaspete, sau poate că schimbări politice au tulburat pacea şi siguranţa ţării. În timp ce primii confederaţi ai lui Avraam la Hebron, Mamre, Eşcol şi Aner, erau amoriţi (vezi cap. 14,13), hetiţii au controlat după câte se pare regiunea câţiva ani mai târziu (vezi cap. 23,3). Criticii au declarat că era imposibil ca hetiţii să ajungă până în Palestina de sud, atât de timpuriu ca secolul al XIX-lea î.Hr., dar descoperirile recente au dovedit că acesta a fost cazul. Se poate că unii au ajuns până la Hebron şi i-au alungat pe amoriţi. Dacă este aşa, Avraam a pornit înspre Negeb pentru a evita împrejurările nesigure ale perioadei de tranziţie. Orice l-ar fi călăuzit spre regiunea sudică, el a făcut din ea căminul său aproximativ pentru timp de douăzeci de ani.
Cadeş şi Şur. Cadeş-Barnea era aproximativ la 128 de km sud-vest de Hebron, iar Şur se afla la vest de Cadeş, nu departe de Egipt (vezi cap. 16,7). Cuvântul ,,a locuit” pare să indice că Avraam a petrecut câtva timp în regiunea aceasta, o şedere care trebuie să fi stârnit amintiri sfinte în inima lui Agar (vezi cap. 16,7-14).
Gherar. Deoarece partea sudică a Negeb-ului era o regiune semi-pustie, este posibil ca regiunile lui cu păşuni se fi dovedit neîndestulătoare. Această regiune, care avea doar câteva oaze, a fost numită mai târziu ,,Pustia Zin”. Îndreptându-se din nou spre nord, Avraam şi-a stabilit locuinţa sa vremelnică la Gherar, care era aşezată într-o vale foarte fertilă la sud de Gaza. Marile silozuri de cereale descoperite în marea movilă de la Gherar dovedesc că acesta a fost pe atunci centrul unei regiuni producătoare de cereale. Deşi dovada lipseşte, cetatea trebuie să fi fost în vremurile de demult tot atât de importantă.